Dezamăgirea este sentimentul cu care românul se confruntă cel mai adesea. Dar persecuția neîmplinirilor nu deranjează nicicum inerția păguboasă care ne poartă prin viață. Pentru că foarte rar suntem dispuși să ne asumăm responsabilitatea vinovăției personale. Asumare care ne-ar ajuta în sensul corecției pozitive. Mult mai comodă-i lașitatea de a acuza soarta potrivinică sau doar culpabilitatea celor de lângă noi. Numai că a te lăsa în voia soartei reprezintă rețeta sigură de conservare a netrebniciei, a inerției păguboase despre care vorbeam.

Ratarea barajului și rezultatele echipei naționale reclamă o neputință apăsătoare a fotbalului nostru. Un fotbal rezultat din structuri de bază alterate de incompetență, derbedeism, sărăcie și minciună. Impostorii care au pătruns în fenomen își răsfață prostia distrugând cluburi și echipe, lăsând copiii și juniorii orfani de orice condiții de formare, bătându-și joc de meseriașii fotbalului în locul cărora promovează mercenari second-hand. Iar, apoi, cu tupeu maxim și nesimțire cât cuprinde, impostorii reclamă rezultatele proaste ale echipelor reprezentative.

Microbiștii, la rândul lor, încărcați de furia generată de neîmpliniri, preferă atacurile unidirecționale. Selecționerul a devenit pentru aceștia ținta unică. O astfel de reacție are deja caracter ritualic. Fiindcă li se pare lor, microbiștilor, mai eficient discursul pe o singură idee decât abordarea amplă a realității de fapt. Votanții fotbalului nu se deosebesc cu nimic de votanții republicii. Microbiștii procedează identic cu cei care au ales selecționerii de la Cotroceni. Foarte mulți au fost aceia care i-au ovaționat la instalare pe selecționerii Cotrocenilor și tot atât de mulți au fost aceia care au huiduit la debarcare. Dar de alegeri bune nu suntem capabili? Nu! Pentru că nu judecăm. Pentru că votăm schimbarea cu bucurie de nebuni. Pentru că, pân