Colegiul Noua Europa a gazduit, in zilele de 28 si 29 noiembrie, la sediul din strada Plantelor, o serie de conferinte avind ca pretext si punct de plecare discutia in jurul generosului concept de modernitate si al impasului, aporiilor, rezistentelor de tot felul pe care le intimpina tocmai incercarea de a-i determina aria semantica. Dezbaterile, propuse si organizate de Centrul de excelenta pentru studiul identitatii culturale, condus de Mihaela Irimia, au avut ca titlu sintagma The Lures and Ruses of Modernity si au reunit profesori, cercetatori si atasati culturali veniti din Anglia, Polonia, Germania, Franta, Spania, Portugalia, Italia. Nevoia de a regindi neintrerupt relatia modernitatii, privita diacronic, cu atitudinea sau ethos-ul modernului ca determinare calitativa, adesea anacronica sau intempestiva, i-a mobilizat nu doar pe conferentiari, ci si pe auditori, dialogul plasindu-si constant centrul de interes asupra interventiilor elaborate ale publicului participant.
Despre provocarea hermeneutica pe care ne-a lansat-o modernitatea a vorbit rectorul Universitatii din Bucuresti, Ioan Panzaru.
„Stiintele umane“ isi justifica existenta prin increderea acordata unui termen pe care tocmai ele se vad nevoite sa-l redistribuie permanent in alte si alte configuratii, reintarindu-i, cu acelasi gest, valoarea pur nominala, pentru a preveni, pe cit posibil, cenzura pe care ar putea-o genera acordul universal asupra unei definitii unice. Modernitatea tehnico-stiintifica se confrunta astazi, in absenta legitimarilor prin finalitate, cu inovatiile din genetica si biologie si cu problemele etice pe care aceste inovatii le antreneaza. Pentru studiile literare, de negindit fara notiunea de forma care le anima, hibridizarea disciplinelor si insistenta notiunii de viata prezenta in abordarile interdisciplinare ale literaturii creeaza responsabilitati origi
