Povestea Zoiei cerea o stire in ziua mortii acesteia, nu rangul de principal eveniment si in niciun caz reinventarea istoriei familiei Ceausescu.
Din diferitele emisiuni si talk-show-uri am aflat ca Zoia a mostenit cinstea de la tatal ei, un om onest, amuzat de bancurile pe seama sa, dar sub papucul nevestei, a carei zgarcenie a fost singura si cea mai importanta drama inainte de caderea comunismului, ucis pentru ca reprezenta legatura intre Est si Vest.
Si ca fiii Valentin si Nicu impreuna cu fiica Zoia erau pro-occidentali, un fel de disidenti acoperiti in casa familiei.
Problema nu este ca Nicolae, Elena, Zoia, Nicu, Valentin erau oameni cu vise, spaime, indoieli, obiceiuri ce trezesc curiozitati legitime, ci ca informatiile oferite de invitatii diferitelor posturi de televiziune, prieteni sau apropiati ai familiei, au oferit o singura perspectiva, o intimitate telenovelizata, mistificand realitatea si generand noi mitologii.
Unele pozitive, care le contrabalanseaza pe cele negative de la inceputul anilor ‘90, de nu mai stii ce este adevarat: ca Nicolae Ceausescu era modest si cinstit sau ca avea W.C.-uri si robinete din aur?
Am asistat la umanizarea cuplului Nicolae si Elena Ceausescu, tratament de care au beneficiat si alti dictatori, Hitler si Eva Braun, de exemplu, dar in produse de fictiune si nu in buletine de stiri.
Aparitia filmului "Der Untergang" ("Apusul"), o incursiune psihologica teribila in buncarul claustrofob in care Hitler a trait caderea Berlinului, refuzand orice contact real cu exteriorul, a fost intampinat cu critici in Germania.
Coincidenta, in ziua reevaluarii mediatice a contributiei familiei Ceausescu la comunism, doi europarlamentari olandezi - de stanga, nu populari - Elly Groen-Kouwenhoven si Erik Meijer - propuneau un amendament la raportul Moscovici, ref
