Era o atmosferă apăsătoare şi multă lume plictisită şi obosită în autobuz. Discutam una-alta cu Meri, colegă de traseu şi de serviciu, care mi-a zis că a avut băiatul bolnav şi este cam fără poftă de mâncare şi tare slăbit. Un coleg de la tehnic, Nicuşor, i-a zis să-i dea Multisanostol.

Meri s-a uitat lung la el şi l-a întrebat de la ce farmacie, lăsându-l perplex. Şi-a revenit repede şi a zis că o întreabă pe nevastă-sa, că ea ştie. Seara, Meri a aflat că nevasta lui Nicuşor făcuse rost de vitamine printr-o cunoştinţă şi că aia nu mai avea etc. Deci, nici o şansă!

Eu i-am povestit prietenei şi vecinei mele despre minunile pe care le face acest sirop. Ea ca medic ştia bine ce şi cum, problema era de unde facem rost, pentru că s-a gândit că ar fi bun şi pentru copiii noştri. A zis că se va interesa şi poate vom procura măcar câte o sticluţă de fiecare copil, inclusiv cel al colegei. Am vorbit cu Meri şi i-am zis că încercăm noi o chestie şi poate obţinem siropul.

După vreo trei zile, amica mea mi-a spus că trebuie să mă duc la o farmacie de pe bulevard şi să vorbesc cu doamna farmacistă Pascu. Ea o să-mi spună când să vin să iau Multisanostolul. I-am zis că-i mai bine dacă-i dau telefon. Nu. Nu era bine la telefon. E bine personal! Bine, dragă, îmi zic eu şi m-am dus, m-am întâlnit cu doamna Pascu, o femeie dolofană, cu buze cărnoase, ţuguiate ca un bot. I-am spus cine sunt şi ea a dat din cap, pentru că avea treabă.

Am stat acolo, în farmacia goală, în care nu intra nici musca, pentru că n-avea de ce, preţ de trei sferturi de oră, până a terminat doamna de vorbit la telefon. Era foarte amărâtă, pentru că avea musafiri şi nu-i venise comanda de la casa de comenzi cu tot ce-i ceruse. Era disperată şi pentru că nu avea timp să prepare ceva, întrucât colega ei era în concediu şi trebuia să-i ţină tura. Nu avea un aperi