Cand CNA a interzis nu stiu ce reclama de doi lei, cerand ca aceasta sa fie schimbata, s-au gasit destui saritori sa protesteze cu argumente care mai de care mai filozofice.

E o reclama la vin care ne poarta prin istoria ultimilor 50 de ani, cu accent pe colectivizare, arestari, comunisti, canal s.a.m.d. Mi se pare cam mult pentru "o sticla de vin"! Maine-poimaine ne vom trezi cu o reclama la biscuiti in care sa ni se infatiseze "rascoala de la 1907"! La fel, reclama cu "nebunu’" caruia i se trage de la preturile foarte mici mi se pare de nesuportat. Oricat de calm as fi, oricat de relaxat, incep sa-mi tremure genunchii si sa devin instabil emotional cand o vad. As da oricat, de 10 ori pretul din reclama, sa n-o mai vad pe micile ecrane. Cat despre reclama cu "Eminescu rezemat de capota unei masini si cu mainile-n san, la una dintre ele avand o bratara de manelist", ce sa mai spun? Poate doar ca am vazut-o ieri in Jurnalul si mi-a facut aceeasi impresie ca reclama cu "nebunu". In ceea ce priveste reclamele le detergenti, nu sunt prea multe de spus. Doar ca sunt concepute ca si cand ar fi adresate nu unor femei care mai si spala, ci unor handicapate. De parca femeile care folosesc detergenti nu fac nimic altceva, deci nu trebuie sa gandeasca, decat sa spele, sa spele si iar sa spele. Si daca ar fi facute doar pentru spalatorese si tot jignitoare ar fi reclamele cu pricina. De fapt, cele mai multe dintre reclamele care "ruleaza" pe micile ecrane din Romania incearca sa speculeze slabiciunile, prostul-gust, lipsa de cultura, kitsch-ul din telespectatorii romani. Nici vorba sa "speculeze" inteligenta, bunul-simt sau intuitia. Probabil ca atunci toate aceste reclame ar semana foarte tare cu cei care le realizeaza si atunci n-ar mai cumpara nimeni produsele pe care le promoveaza. Cand CNA a interzis nu stiu ce reclama de doi lei, cerand ca aceasta sa