Dorin Spineanu A fost o dimineata sticloasa si rece, cu strazi aproape pustii. Copacii parca inverzisera in zadar. Ma duceam la un spital sa-mi bag ceva in vena, niste porcarii care-mi permit sa ma tin pe picioare dupa ce tot felul de nesimtiti mi-au scris numele pe toaca internetului. Nesimtitilor respectivi le doresc din toata inima ceea ce-mi doresc ei mie si le petrec anonimatul in care se zbat pe hartie igienica moale, desfatatoare, desi se stie inca de la Rabelais ca “dupa’n petec de hartie, tot ramane murdarie”, chestiune indelung verificata de versificatori penibili de tip Danilov. Dar sa batem campii: un cardiolog din Brasov era homosexual si se juca si el cu corasonul unor micuti pacienti, dupa care-i nenorocea pe fiecare pe unde apuca. Mai scarbos de atata nu se poate, dar sa nu uitati ca si la Iasi, chiar in vremea comunismului biruitor, erau asa-numitele garsoniere roz, unde isi faceau de cap si de buci actori, artisti plastici (mai rar), balerini si alta lume educata, valoroasa, in fata careia-ti scoateai palaria si o duceai la gura, tu avand chiloti de tabla argintie pe tine, de luceai ca un acoperis nou-nout. Mai, sa fie clar: cata vreme acesti dedati la zonele excrementiale nu fac prozeliti printre minori, mare paguba nu e! Cand se intra (si inca adanc) in zonele pedofiliei, atunci e de preferat recluziunea in taina unei manastiri, intrarea in armie, ori intrarea pe usa din dos a puscariei. Buuun... Am batut campii de s-au trezit la viata si gazele de sist, acum o sa ne ocupam de sufletul nostru pe care-l prinde Pastele nespovedit... BA NU-I ADEVARAT! Eu ma spovedesc Jurnalului meu si, zau, mare cutremur si talazuri imense va vor cotropi. Pentru ca asa cum o viata nu m-am iertat pe mine, asa n-am iertat pe nimeni. SA NE TRAIASCA NOUL PRIMAR SI SA BAGE CALDURAL A SUFLETE DIN GREU. VORBA BUNå.
Dorin Spineanu A fost o dimineata