La şase decenii de când scriitorul britanic George Orwell vorbea despre statul totalitar care urmărea vigilent orice pas al cetăţenilor, scenariile ce păreau odată paranoice devin tot mai reale.

Recent, guvernul de la Budapesta, condus de conservatorul Viktor Orban, a adoptat o lege a securităţii naţionale care împuterniceşte oamenii-cheie ai guvernului de la Budapesta să-i spioneze pe cei cu funcţii publice importante. Conform textului de lege, „supravegheaţii” trebuie să fie de acord să fie urmăriţi prin cele mai dure metode (înregistrarea convorbirilor telefonice, microfoane în casă, citirea email-urilor etc.) timp de două luni în fiecare an. Însă cum nu ştiu care sunt acele două luni, ar putea trăi cu impresia că sunt mereu urmăriţi. La fel ca în romanul lui Orwell.

„În cazul în care Guvernul lui Viktor Orbán găseşte ceva ce nu e pe placul lui (şi nu există limită legală pentru aceste neplăceri), cei supravegheaţi pot fi concediaţi”, atrage atenţia Kim Lane Scheppele, profesor de Afaceri Publice şi Relaţii Internaţionale la Universitatea Princeton din SUA,

într-un editorial publicat de „The New York Times”. Deşi oamenii din vârful ierarhiei guvernamentale sunt puşi la adăpost, legea loveşte direct în asistenţii şi în secretarii lor, în judecători şi procurori, în diplomaţi şi în ofiţeri militari, inclusiv în câteva birouri „independente“.

Cel mai scandalos aspect al noii legi este că emiterea unui ordin de supraveghere nu necesită ca persoana supravegheată să fie suspectată de ceva ilegal şi are nevoie doar de girul Ministerului Justiţiei de la Budapesta.

Şi partenerii de viaţă sunt supravegheaţi

Însă cum funcţionează această supraveghere consimţită? Toţi angajaţii, care doresc, bineînţeles, să-şi păstreze locul de muncă, trebuie să treacă testele de supraveghere, care sunt întreprinse după ce este semnat un acord. Dacă „ţintel