A fost lansat, la Bookfest, romanul Pistolarul , de Stephen King (Editura Nemira, 2009, traducere de Mircea Pricajan), primul volum din cele sapte ale seriei Turnul intunecat.
In cele doua texte introductive – Introducere si Prefata - King povesteste câte ceva despre geneza seriei, despre visele si comportamentul lui, cel de la nouasprezece ani, când a visat pentru prima data scrierea unei astfel de carti.
Acest prim volum, Pistolarul, este mai mult o punere in tema, familiarizeaza cititorul cu personajul lui Roland Deschain, plecat in cautarea unui om imbracat in negru, cautare care nu e decât o etapa in drumul lui spre adevarata tinta, Turnul intunecat. Acel dusman nevazut, dar mereu simtit in fata lui, care fuge de el, dar lasa in urma-i suficiente urme pentru a fi gasit, omul in negru, ii si spune la un oment dat, atunci când, inevitabil, cei doi se intâlnesc: „Nu eu sunt cel mare pe care il cauti, Roland. Sunt doar emisarul lui". Deci scopul lui Roland este mult mai maret, semnificatiie sint mult mai largi, confirmând astfel si cititorului ceea ce se spune la un moment dat in carte: totul este despre marime. Despre dimensiunea pe care o dai lucrurilor, sau cea pe care o crezi ca acestea o au, sau cea reala. Exista cateva pagini care dezvolta teoria, plecând de la universul care, pentru altii, ar putea incapea in varful unui fir de iarba etc.
Povestea curge liniar, Roland merge si tot merge in urma inamicului sau, iar pe drum intâlneste oameni vii sau morti cu care isi impleteste viata pentru o vreme, cu femei pe care le iubeste pentru o vreme. Este, cum spunea si King in textele introductive, un fel de poveste western, influentata de filmele lui Sergio Leone, si atmosfera primei parti, cel putin, duce gândul cititorului exact spre acel gen de filme, amintindu-i miscarea lenta, eternitatea incremenirii peisajelor... si pistolarii, evid
