Din nou despre situatia de la Institutul „G. Calinescu“
Doamna redactor-sef,
in virtutea dreptului la replica, va rog sa publicati precizarile mele la asa-numitele „precizari“ oferite de asa-numitul „Consiliu stiintific“ al Institutului „G. Calinescu“ al Academiei Romane, in legatura cu scrisoarea deschisa trimisa de mine si aparuta in nr. 406/17–23 ianuarie 2008 al revistei dumneavoastra:
1. Am plecat din Institut cu norma de baza inca de la 1 oct. 1999 (nu in noiembrie 2004!), la Institutul Romano-Catolic de Teologie.
Am libertatea sa aleg institutia in care doresc sa lucrez cu norma de baza si sper ca nu se insinueaza aprecieri profesionale folosindu-se criterii determinate de discriminari la nivelul confesiunilor religioase.
Am plecat din cauza modului dictatorial si haotic in care presedintele de atunci al Academiei conducea lucrarile DGLR.
Inexactitatea primei informatii date in numele „Consiliului stiintific“ da masura tuturor inexactitatilor din textul care v-a fost trimis.
Imaginati-va ca autorul raspunsului lucreaza si pentru DGLR!
inca inainte de luna decembrie 2007, cind contractul meu a expirat, eu predasem toate materialele pe care le datoram pentru Enciclopedia literaturii romane vechi. Ele se afla si acum (daca nu au disparut) in seiful colectivului nostru. Mai mult, impreuna cu Ileana Stanculescu, am dus timp de trei ani tot greul muncii de secretariat pentru aceasta lucrare. Enciclopedia ar trebui sa aiba aproape 900 de intrari, daca favoritii actualului director isi vor preda vreodata contributiile pe care si le-au asumat. Dar insusi faptul ca cineva isi poate imagina ca o enciclopedie cu aproape 900 de termeni poate fi realizata in doar trei ani de un colectiv format din trei sau patru norme intregi, plus colaboratori externi niciodata rasplatiti in vreun fel, spune totul desp
