Canon, canonic, cartea cu care a debutat anul trecut Cosana Nicolae la editura Univers Enciclopedic, mi se pare un eveniment critic de prima importanta.
Spun asta pentru ca principala sursa de informatie pe care cititorul roman o avea, pana la aparitia volumului, cu privire la "batalia canonica" americana (mai exact, cu privire la contestarea canonului literar "traditional" de catre factiunile rebele ale neoistoristilor, marxistilor, feministelor, deconstructivistilor si lacanienilor) era Canonul occidental al lui Harold Bloom. Or, pe langa faptul ca aceasta constituia o marturie din start necreditabila (Bloom trece astazi drept unul dintre cei mai inversunati aparatori ai canonului "traditional"), imaginea pe care o contura Canonul occidental reprezenta o schematizare - uneori pana la caricatura - a unei stari de fapt cu mult mai complexe.
De altfel, deformarea perspectivei adverse este o tactica des utilizata de catre combatantii (de)canonizatori - fapt remarcat si de Cosana Nicolae, care rezuma astfel situatia: "Dezbaterea a dus la un clivaj al punctelor de vedere, dihotomie in care fiecare din parti are tendinta de a simplifica pozitia opusa: stanga este alcatuita din relativisti marxisti ce submineaza idealurile natiunii americane prin lipsa lor de discriminare valorica, iar dreapta pare compusa din capitalisti patriarhali care vor sa-si mentina statutul prin pastrarea literaturii in afara spatiului social si a unor parametri canonici fixati potrivit unor judecati de gust de tip 'universalist'".
Unul dintre punctele forte ale cartii Cosanei Nicolae este de a combate acest dualism vulgar, aratand ca spectrul teoriei si criticii literare americane de azi dezvaluie o diversitate derutanta. Dar, mai mult decat competenta si informatie (autoarea se misca cu o dezinvoltura de invidiat pe toate palierele teoriei literare "clasice", ca si pri