Încă din timpul romanilor, circul a fost una dintre cele mai accesibile metode de divertisment. Evoluţia circului s-a desfăşurat, însă, pe planuri diferite, fiecare continent imprimînd propia amprentă. Încă din timpul romanilor, circul a fost una dintre cele mai accesibile metode de divertisment. Evoluţia circului s-a desfăşurat, însă, pe planuri diferite, fiecare continent imprimînd propia amprentă.

Primele lucruri care îţi vin în minte atunci cînd pronunţi cuvîntul "circ" sînt, mai mult ca sigur, clovnii şi animalele dresate care dau spectacole pe cinste. Puţini se gîndesc însă că începuturile circului nu erau nici pe departe atît de vesele. În Roma antică, "circus", însemnînd cerc sau inel, definea spaţiile cu această formă în care se desfăşurau evenimente distractive specifice acelor vremuri: soldaţi care se întreceau în a-şi demonstra calităţile de mari luptători, dresaj de animale. Astfel, construcţiile din vechea Romă, precum Colosseum-ul, Circus Maximus sau Circus Flaminius, adăposteau de la curse de care pînă la adevărate carnagii săvîrşite de oameni care omorau oameni, animale care omorau animale, animale care sfîşiau oameni şi oameni care ucideau animale, aceste acţiuni atingînd apogeul cruzimii în perioada împăratului Nero. Circul era, însă, singurul loc public de spectacole în care bărbaţilor şi femeilor le era permis să stea împreună în tribune.

EVUL MEDIU. După căderea Imperiului Roman, povestea circului a fost dusă mai departe în Europa de către actorii care călătoreau în grupuri şi organizau spectacole la bîlciurile din oraşe. Pe de altă parte, în Saxonia Evului Mediu, oamenii vedeau în aceşti nomazi singura sursă care putea oferi informaţii despre ce se întîmpla în lume, deoarece artiştii de estradă cîntau, spuneau poveşti şi, de cele mai multe ori, aduceau ştiri din celelalte oraşe. După invazia normanzilor, în