În stilul lui frust, agreat de unii moderatori pentru că ridică - sau cel puţin ridica - ratingul, Gigi Becali a scăpat de gură un porumbel pe care politicienii autentici, versaţi, caută să-l ţină în volieră, nu cumva să-i dea de gol. Adică, să fie puşi în faţa electoratului aşa cum sunt. Nu ca nişte dedicaţi naţiei, nişte iubitori de ţărişoară până la sacrificiul de sine, aste-s şabloane retorice, sunt bune de păcălit electoratul, ci ca nişte inşi care-şi urmăresc, majoritatea, exclusiv interesul personal. Drept care jupânul Becali, traducând într-o manieră proprie zicala că politica e arta compromisului sau, mă rog, varianta că politica-i o curvă, a căzut fleaşcă, mai ceva ca Baconschi, sub farmecele Elenei Udrea şi, atras de cântul sirenei din Modrogan, i-a făcut o vizită, aruncându-i-se în braţe cu tot cu PNG-ul său. Despre care nu ştiu dacă şi l-a reatestat, depunând preelectoral cuvenitele 25.000 de semnături.
Ce-a căutat Gigi în balta din Modrogan? Acum, hai s-o lăsăm baltă cu principiile sale de dreapta, lipite de sufletul lui ca marca de scrisoare, sau cu hăţişurile doctrinare ale liberalismului său genetic. Să punem în paranteză chiar şi naţionalismul lui, pentru că altfel e greu de priceput cum de şi-ar alia PNG-ul cu un partid ca PDL, care-i menţinut la putere de extremiştii din UDMR. Jmecher, dar sincer, Gigi a zis-o p-a dreaptă: la nivel de Bucureşti a făcut trampa cu Elena Udrea, ca şefă a organizaţiei locale portocalii, penntru că aceasta i-a promis că PNG va avea asigurate şi după alegerile din iunie tot 4 locuri în CGMB (unde oricum cântă partitura PDL). Ba Gigi vede continuată colaborarea şi în Mişcarea Populară, ghiveciul patentat la OSIM de Ioana lui Băsescu, sperând, desigur, ca astfel să pătrundă şi în Parlament. Barem el, dacă nu şi alţi curteni de-ai săi din Voluntari.
"Pe mine asta mă interesează, să dau de mâncare oamenilor m
