Toată lumea a aşteptat, poate cu prea multă nerăbdare, continuarea de la „Maşinuţe", care, spre deosebire de alte diminutive enervante şi de prost gust (vorba remarcabilei şi adorabilei pledoarii, pline de umor, a lui Andrei Pleşu), au funcţionat mai bine decât suratele lor, care brusc au crescut, nu neapărat pe ecran, cât în traducere, ca să le dea un aer mai autentic.

Bărbaţii, inclusiv cei în devenire, adică puştii încă mici, n-au murit de entuziasm, în ceea ce s-a încercat a fi un fel de ocol al pământului, numai bun în vacanţă, ca să dea idei, să facă reclamă sau să ţină de urât pe timp de criză (un fel de înlocuitor de tipul celui de tristă amintire al cafelei, numitul: nechezol), totul pe patru roţi şi cu o mulţime de cupe câştigate, plus invidiile aferente.

Ca să iasă mai bine conflictul, s-a recurs la unul eco, la un nou carburant (ar vrea ei, americanii, să nu mai depindă de terenurile petrolifere din Asia Mică sau Nordul Africii, şi mai ales de proprietarii lor!). Ca să nu fie prea evident, personajul negativ, cu monoclu, ca de pe vremea lui Pazvante, amintind şi de un actor, şi regizor de geniu (Erich von Stroheim, îl ştiţi sigur măcar din „Sunset Boulevard"), are accent german, în speranţa că nu va ieşi un conflict cinematografico-diplomatic! Ce n-aş fi dat să aflu punctul de vedere al nemţilor!

Ca să mai rămânem puţin la politică şi şefi de stat, chiar încoronaţi, apare şi un Rolls Royce, care o întruchipează pe Regina Angliei, şi a cărei voce este împrumutată de Vanessa Redgrave, cea care e mai întotdeauna într-un oarecare conflict cu Casa Regală Britanică, exacerbând chiar şi într-un discurs de mulţumire, de după un premiu, rolul fiilor Prinţului Charles, doar pentru că sunt şi ai Dianei, a cărei poziţie controversată faţă de Instituţia Monarhică o cunoaştem cu toţii! Dar astea sunt amănunte şi ambiguităţi! Păcat că n-a mai avu