Suveranitatea mediatica este de natura sa afecteze in mod decisiv maniera in care dezbaterea de idei este purtata acum in spatiul autohton: mai mult decat un simplu derapaj retoric, agresivitatea desemneaza un mod comun de pozitionare, in vreme ce rezerva critica si moderatia sunt citite ca expresii ale incapacitatii de a formula o solutie transanta de iesire din criza. Coborarea in derizoriu a marilor teme se produce, astfel, natural. Succesiunea de talk show-uri nu face decat sa acrediteze imaginea unei omnisciente incompatibile cu prudenta. Este ca si cum misiunea de a contura un proiect de societate viabil ar fi posibil de realizat in intervalul unei emisiuni de o ora. In fata unei natiuni seduse de imediat si cucerite de vulgaritate, dialogul este substituit prin delir verbal, iar decenta comportamentala este abandonata, ca semn al slabiciunii. Interventia in timp real, alaturi de vedetele media, impinge in plan secund orice efort de reflectie: consacrarea televiziva este unica autentica, iar cautarea acestei tinte de imagine justifica orice abatere de la preceptele moderatiei intelectuale. ReformaConstitutiei a devenit, in acest context al expunerii mediatice, hartia de turnesol ce indica pana la ce punct rigoarea conceptuala este absenta in formularea unei abordari publice. Scenariul alcatuirii unei Constitutii sub presiunea reflectoarelor si in acord cu ritmul intrebarilor in prime time capata contur. Institutiile se infiinteaza si se desfiinteaza sub ochiul atent al jurnalistilor, iar spectatorului-cetatean ii este oferita sansa, atat de rara, de a contempla, fascinat, desfasurarea procesului de inginerie constitutionala, chiar din fata propriului ecran de televizor. Constitutie, moderatie si republica Dincolo de grotescul anumitor momente pasagere, dezbaterea constitutionala lansata in ultimele luni are capacitatea de a contribui la formularea unor interoga