E greu sa-l judeci pe Augustin Buzura dupa intamplarile prin care a trecut. Ele sunt zguduitoare si la limita suportabilitatii - mai tineti minte Foamea lui Knut Hamsun? -, vremurile neasezate ale epocii punandu-si amprenta cu duritate asupra propriei personalitati; la vremea respectiva el insusi neasezat, bajbaia printre talentele exceptionale cu care fusese harazit. Intre medicina, sculptura si filosofie - cea din urma o simpla "ratacire" orgolioasa -, Buzura a ales, in final, literatura. O biografie de scriitor american.
Mica-mare aventura filosofica
Dupa terminarea liceului, m-am indreptat si eu spre ideea de a urma o facultate si de aici au inceput problemele. Mama visa sa ma fac medic veterinar, tata ma vedea preot; mie nu mi-a placut nici una, nici alta, drept pentru care am optat pentru medicina umana, dar nu am fost atat de bine pregatit pe cat as fi vrut. In ce priveste povestea cu medicina veterinara, aceasta a fost, si ea, destul de complicata. In spatele casei noastre - ca sa vedeti cum se leaga lucrurile in viata - se afla casa preotului exorcist despre care am vorbit deja. El avea un fiu, profesor la Facultatea de Medicina Veterinara din Bucuresti si un foarte mare specialist in Anatomie comparata; istoria a facut ca peste ani sa intram amandoi in Academia Romana, in 1992. Mama era convinsa ca eu trebuie sa merg la Bucuresti, la el, ca acesta ma va ajuta sa intru in facultate si astfel voi evita toate povestile acelea groaznice in legatura cu admiterea: zeci de oameni pe cateva locuri, la toate facultatile, conditii draconice de intrare. N-am ascultat-o. De venit, am venit la Bucuresti, dar examen am dat la Filosofie. Cineva m-ar putea intreba de ce nu am incercat la Filologie, daca tot nu am vrut sa fac voia mamei? In primul rand, pentru ca nu scriam in perioada aceea. Pe atunci visam din toata inima sa fiu sculptor. Am avu
