Transferând sistemul separării puterilor lui Montesquieu în Turcia, cei care au redactat Constituţia din 1982 au uitat să menţioneze a patra putere, alta decât presa. Juriştii au înscris atunci dictatul armatei, care cu doi ani înainte fusese protagonista celei mai sângeroase lovituri de stat din istoria Republicii. Totul a rămas legat şi ambalat în modelul unui stat autoritar, în care generalii marcau pasul puterii civile cu binecuvântarea unor judecători care au dizolvat fără să clipească aproximativ 20 de partide, majoritatea kurde sau islamiste, scrie El Pais, citat de Agerpres.
Apropierea economică a Turciei de Uniunea Europeană din 1995 şi venirea la putere a Partidului Justiţiei şi Dezvoltării (AKP) al premierului Recep Tayyip Erdogan, în 2002, au declanşat un val de reforme constituţionale care au presupus revizuirea a până la 50% dintre articole. Dar nucleul dur al textului, care defineşte caracterul laic şi unitar al statului fondat de Mustafá Kemal Atatürk, după primul război mondial, rămâne intact. "Nu cred că actuala Constituţie turcă îi este de folos vreunui stat membru al UE, şi nu putem încerca să intrăm în Europa cu un set de norme atât de restrictive", a asigurat ministrul pentru probleme europene al Turciei, Egemen Bagis. "O societate tânără şi dinamică are nevoie de o viziune mai liberală şi mai democratică", spunea el. Dar liderii opoziţiei nu par dispuşi să ajungă la un consens constituţional.
Ameninţat cu trecerea în ilegalitate de Curtea Constituţională în 2008, partidul lui Erdogan nu a îndrăznit să promoveze o Constituţie de tip nou, dar a anunţat că va prezenta Parlamentului un proiect de reformă a Constituţiei care ar putea pune capăt alambicatului sistem al echilibrului de forţe instaurat în 1980. Astfel, cu noul text, militarii acuzaţi că au complotat la lovituri de stat vor fi nevoiţi să se supună tribunalelor civile, iar
