În spatele stadionului "Nicolae Dobrin", un cîmp pe care vilele au răsărit haotic şi stingher. Între vechiul loc de instrucţie militară, numit de piteşteni "Tancodrom", şi arena din Trivale se întind un cimitir şi o groapă de gunoi.

O dimineaţă de sîmbătă în care primăvara te păcăleşte: vîntul şuieră purtînd printre crucile de marmură pungi de plastic, cutii de carton şi mirosul bălegarului proaspăt. Din coasta stadionului, urcă o mînă de bătrîni fericiţi. Împrejmuit ca locul unei crime în filme poliţiste, traseul Crosului Naţional al Veteranilor îi aşteaptă.

Respirăm într-un tablou suprarealist: un preot balansează cădelniţa printre morminte, juniorii lui FC Argeş bat mingea pe stadion, tractoarele umplu cu remorci de gunoi valea, "nivelăm zona, că e full cimitiru' şi tre' să-l prelungim". Iar cei 37 de bătrîni, coborîţi din istorie şi îmbrăcaţi fistichiu, în straie de atleţi, vin din Iaşi, Sibiu sau Constanţa să facă sport!

Pe distanţe de doi, patru, şase şi opt kilometri, trupurile lor s-au îndîrjit firesc să repete partea de ritual, poate singura, care îi face fericiţi: mişcarea. Amuzanţi, admirabili şi serioşi, au pus cearcănele şi varicele lor laolaltă, într-un culoar demn şi viu, printre casele bogaţilor zonei şi peste liniştea celor bogaţi sau nu, care se odihnesc "la loc cu verdeaţă".

Cine a învins? Traian Petcu, 88 ani şi cel mai vîrstnic participant răspunde: "Dumneavoastră!" Cum Dumnezeu, cînd noi abia putem să aşteptăm 8 kilometri, darămite să-i alergăm!? "Aţi cîştigat pentru că înţelegeţi acum, poate mai bine ca niciodată: sportul înseamnă să supravieţuieşti". Atleţii lui Benjamin Button Bărbaţi şi femei, de la 50 la aproape 90 de ani, la Crosul Veteranilor. Par să retrăiască povestea celebrului film în care Brad Pitt se naşte bătrîn şi îmbătrîneşte trăind: pe ei, sportul îi face fericiţi, dacă nu nemuritori "Domnu' Stoian, nu v