S-ar cuveni acum, dupa ce am vazut modul in care concep, apreciaza, interpreteaza, sau eludeaza statul de drept unii lideri politici, fie europeni, fie nationali, sa meditam putin si la modul cum se prezinta acest sistem democratic al propriei sale existente pentru cetateanul Romaniei contemporane ori, mai precis, pentru cetateanul regimului democratic din Romania. Si, daca ajungem prin asta la aspiratiile lui, atunci, categoric vom constata ca a doua dintre trasaturile mentionate este cea care il intereseaza cel mai mult la ora de fata; adica a avea un stat care sa-i asigure protectia impotriva unor autoritati abuzive sa a abuzurilor pe care si le permite autoritatea. Pentru ca garantia cealalta, cu mai presus sau mai prejos de lege priveste mai degraba anumite categorii si in anumite conditii, pe unii interesandu-i aplicarea legilor privind drepturile lor, pe altii interesandu-i sau intimandu-i cu legile mai mult aspectele indatoririlor si pretentiilor care exista de la ei, iar pe cei mai pacatosi interesandu-i mai ales confruntarea cu legea, dintre acestia, majoritatea dorindu-si-o cat mai blanda si numai unii, cei crescuti in spiritul „caprei vecinului”, fiind atenti si la modul cum altii ar putea fi mai presus sau mai prejos decat ei.
Acelasi lucru cu participarea publica la functionarea institutiilor democratice si la adancirea democratismului, acestea fiind probleme care intereseaza doar o anumita parte a opiniei publice, absenteismul spunandu-si cuvantul de la cea mai larga institutie dintre acestea – cea a votului, iar ignorarea fiind modul de abordare al altora. Ceea ce incepe a reclama o anumita educatie, precum si functiile de model ale celor introdusi in practicile politice. Adica ale celor interesati de mersul politic al lucrurilor: Acestia sunt fie anagajati ai statului meniti prin functie sa asigure un asemenea aspect de cultura politica, d
