Trebuie să-i pui un preţ cancerului, să-l ambalezi, să-l faci brand şi să-l marketezi.

Dacă într-o zi ai afla că omul pe care-l iubeşti este bolnav de cancer, ce-ai face? Într-o Românie în care bolnavii sunt umiliţi şi batjocoriţi în spitale de un sistem birocratic, nepăsător şi aberant. Ce-ai face? Ai strânge bani ca să-ţi duci omul iubit la o clinică din Viena. Şi dacă n-ai reuşi să strângi banii? Ai căuta o fundaţie care să te ajute, sunt destule în România. Şi dacă fundaţia este preocupată să organizeze numai gale festive pentru a aduna nişte fonduri cu destinaţii obscure? Ai putea să te duci la Pro TV, să ridici ratingul emisiunii „Dansez pentru tine", provocând valuri de lacrimi şi crescând televiziunii veniturile din publicitate. Şi dacă eşti bâtă la dans, ce faci? Ai putea ieşi la cerşit pe străzi. Dar ai avea curajul să înfrunţi mafia cerşetorilor? Nu-ţi rămâne decât să te rogi la Dumnezeu. Şi dacă rugăciunile tale fierbinţi îi vor alina doar suferinţele? Tot e ceva, decât nimic. Tu vrei viaţă pentru omul pe care-l iubeşti. Atunci, ce-ţi rămâne de făcut? Să înnebuneşti.

Astfel, lovit de nebunie, te-ai duce în lume să vinzi cancerul fiinţei iubite. Pentru că nimeni nu ţi-l va lua gratis. Doar fluturaşii împărţiţi la intrarea în metrou sunt gratis şi nu stârnesc suspiciuni. Trebuie să-i pui un preţ cancerului, să-l ambalezi, să-l faci brand şi să-l marketezi. Nu-l scoţi singur la vânzare. Îl vinzi la pachet împreună cu dragostea pe care i-o porţi omului iubit. Ai mai mari şanse. Să nu pui anunţul: „în limita stocului disponibil", pentru că dragostea ta este nemărginită şi cancerul său este fără scăpare. Eşti dispus să-l dai şi pe credit. Dar vremurile „creditului cu buletinul" au apus. Băncile nu mai dau aşa de uşor credite, pentru că au destule „cadavre în dulap" (credite neperformante). Ai putea plasa pachetul promoţional la supermarketuri,