de Flavius Lucăcel
Scena 6
Tamara şi Lizet în sufragerie privind afişul electoral al Jucătorului.
Lizet: Aoleu, ce caută tipul meu aici?
Tamara: Tipul tău?
Lizet: Da, e tipul cu Armani.
Tamara: Ăsta e?
Lizet: Da, ăsta.
Tamara: E candidatul din cartierul nostru.
Lizet: Mi-a trimis o ciocolată şi trei garoafe. Tu crezi că mă iubeşte?
Tamara: Florile erau roşii?
Lizet: Roşul aprins, naturale.
Tamara: Ce galant. Te iubeşte.
Lizet: Dar eu, dacă ar fi să fiu sinceră, dintre toţi bărbaţii, doar pe Doruţu l-aş alege.
Tamara: Ce zici tu acolo?
Lizet: Zic aşa, doar dacă ar fi să fie.
Tamara: (răsuflă uşurată) Dar nu e.
Lizet: Nu e. Nici vorbă. Tot pe voi, fetele, vă iubesc. Dacă ar fi s-o fac cu domnul ăla cu Armani aburind...
Tamara: Te-ai sacrifica?
Lizet: Afirmativ.
Tamara: Boala lui Doruţu pare serioasă. Vecinul nostru, doctorul Castană, vorbeşte prin tot cartierul că nu se mai poate face nimic. Doar o minune... Crezi în minuni?
Lizet: Nu ştiu.
Tamara: Zi pur şi simplu ce îţi vine.
Lizet: Nu am trăit nici una, dar am auzit că s-ar produce în unele locuri...
Tamara: Şi tu crezi că în cartierul ăsta de doi bani o să se întâmple una adevărată?
Lizet: Aş vrea să cred că e posibil, Doruţu o merită.
Tamara: O merită din plin. Te mai întreb o dată, crezi că în cartierul ăsta sărac şi plin de târfe ca noi se va petrece o minune adevărată?
Lizet: Sunt confuză, mai tot timpul mă gîndeam la tine sau la Gina, acum mult mai des la Doruţu, dar pentru el aş vrea să se producă singura minune din ultima sută de ani, aici.
Tamara: (o îmbrăţişează) Mă fată, eşti bine, dintre noi, doar tu mai ai ceva bun în tine.
Lizet: Sunt confuză.
Tamara: Confuză pe dracu, îndrăgostită, asta eşti, îndrăgostită.
Ac