... „pe la începutul noului mileniu când, tot ca trepăduş, făceam şi eu umbră prin Comisia pentru Referendum de la Săcele şi când, mai înainte de asfinţit, m-a chemat dom’ director Gogu Ivanciuc şi mi-a pus în braţe o cutie dă placaj pentru cuie, pă care-o-mbrăcase frumos în coli dă hîrtie roş-galben-albastră şi-i tăiase o crăpătură subţire pă capac, drept la mijloc. – Mă băiete!, îmi spuse parcă mai serios deodată, asta e Urna Volantă, bagă bine la cap! Îl iei pă Mitrel, cu dubiţa Cooperaţiei şi vă duceţi împreună la toate adresele astea! E vorba d-ăia care nu pot veni la vot pă picearele lor şi care Legea zice că trebuie musai să voteze şi ei. Da’, fii foarte atent! Mai întâi şi-ntâi, le iesplicaţi corect ce şi cum...
Că e Referendum pentru modificarea Costituţiei! Ce? Te joci! – Că e modificare am înţeles eu... da’, mai precis, ce să modifică? – Bă, păi, tu chiar eşti bou d-ăla dă pus la jug!, s-a supărat şi mai rău nea Gogu, carevasăzică, d-az-dimineaţă te freci dă pereţi p-aici şi tot n-ai înţeles ce se modifică!? Mai întâi şi-ntâi, că să modifică-n bine! Asta să le spui! Să modifică ca să fie bine, tovarăşi!! Aşa să le spui!! Adică, domnilor, vreau să spui, că, na!, o luasem şi eu tovarăşi, ca Iliescu! – Adicăăă?! – Adicăăă, că să modifică, ca să li se dea, măcar vro umbră dă pensie şi la ăia de-au muncit şi-au cotizat toată viaţa, ca tine! – Aoleu! Aoleu! Aoleu! Păi, dacă treb’e să modificăm Costituţia, ca să-mi dea şi mie măcar jumate dân banii mei înapoi, însamnă că s-a cam ales prafu’ şi pulberea dă săraca noastră Ieuropa!!! – Hai, c-ai înţeles!”
Primul drum al celui ce, el însuşi, s-a numit (cu ironie) trepăduş, a fost tocmai la capătul pământului, la nu chiar un oarecare moş Avram Dicianu, un ciudat care păzea Fântâna cu trepte, vestigiu pe cât de roman pe atât de fabulos. După ce i se explică „pe înţelesul său, cred, ce ne-a adus pe-acolo
