Mii de copii din Belarus pleacă în vacanţa de vară în alte ţări, cu aer curat, mâncare mai bună şi asistenţă medicală solidă. Aceste vacanţe sunt parte a unui proiect umanitar care a început la numai câţiva ani după accidentul nuclear de la Cernobîl din 1986. Familia noastră şi-a luat la revedere cu lacrimi în ochi, pe aeroportul din Washington, de la Sasha, în vârstă de 12 ani, şi de la sora lui de 14 ani, Angelina, din Belarus. Timp de şase veri aceşti copii minunaţi ne-au binecuvântat familia cu bunătatea şi veselia lor. 

Cât mai  departe de casă

Aceşti copii nu trăiesc în orfelinate în Belarus – mulţi au familii iubitoare, care trăiesc însă în condiţii dificile din cauza devastărilor economice, fizice şi psihologice aduse de accidentul de la Cernobîl. O treime dintre belaruşi au fost contaminaţi de radiaţii, care continuă să-şi pună amprenta asupra copiilor de astăzi sub forma ratei mari a defectelor din naştere, a cancerului de tiroidă şi a leucemiei. Belarusul are una dintre cele mai înalte rate de sinucideri din estul Europei şi rate foarte mari de alcoolism. Copiii sunt cei care suferă cel mai mult.

Vizitele de şase săptămâni în alte ţări le dau posibilitatea să se “decontamineze” - să mănânce sănătos, să respire aer curat şi să se distreze într-un mediu sigur şi iubitor. Familiile lor ne încredinţează copiii ca să avem grijă de ei, să le oferim siguranţă, să le acordăm asistenţă dentară şi medicală la care nu au acces acasă şi să îi aducem înapoi la familiile lor aşa cum am promis.

Pe 5 august, o altă familie-gazdă pe termen lung din Petaluma, California, a hotărât să n-o mai ducă înapoi la părinţi pe Tania Kazyra. Timp de opt ani, Tania a locuit la familia Zapata în fiecare vacanţă de vară - aceasta era cea de-a noua vizită.

Din motive cunoscute doar de ei, membrii familiei Zapata au al