Aflu de la „ştirile naţionale“ o informaţie senzaţională: revine în showbiz-ul autohton fenomenala trupă umoristică Vacanţa Mare! Mă reped la carneţelul de „idei“ pentru articole (recunosc, mă comport, uneori, ca Larry David, un Larry David moldo-vlah, în sfîrşit – amatorii de Seinfeld şi Curb Your Enthusiasm!/Mai uşor cu entuziasmul! ştiu despre ce vorbesc!), unde reţin că am abandonat, cu ani în urmă, o temă ofertantă. Descopăr, după un timp, însemnarea în cauză: „Mugur Mihăescu, despre moralitatea artei, pe Realitatea TV!“ După un scurt efort anamnetic, experimentez revelaţia „trimiterii“: am asistat, la un moment dat, într-un talk-show, la un comentariu foarte sobru al, de regulă, mai puţin sobrului domn Mugur Mihăescu. Dacă numele nu vă spune nimic, voi adăuga două coordonate suplimentare de identitate şi, cu siguranţă, vă veţi dumiri despre cine vorbesc: Vacanţa Mare şi/sau Garcea. Da, e vorba despre marele comedian care umplea ecranele televizoarelor, pînă la saturaţie, pe la începutul deceniului trecut. Domnia sa, într-un puseu de nostalgie pentru vremurile comuniste, a răspuns, nonşalant, la întrebarea „Sînteţi nostalgic după Nicolae Ceauşescu?“ cu următoarele cuvinte (mi le-am notat, şocat, răsturnînd cîteva cutii cu pixuri şi creioane de pe birou!): „Nu îl regret pe Ceauşescu propriu-zis, ci anumite standarde morale din vremea lui, valorile, un nivel al decenţei şi al bunului-simţ, care astăzi nu mai există.“ L-am privit pe Mugur cu mare atenţie, pentru a mă asigura că nu glumeşte, în stilul său caracteristic, şi că nu sîntem la divertisment ori la Camera ascunsă. Nu, chelbos şi rigid, Garcea îmbrăcase redingota academică, devenise „analist“ de sistem. Lumea asculta cu seriozitate în platou, moderatoarea dădea, mesmerizată, a încuviinţare, din cap. Inutil să reamintesc aici că „umorul şi satira“ propagate de grupul de „divertisment“ Vacanţa Mare, omni