Cartea dnei Krizsanovski "Fascinatia enogastronomica in literatura romana" este prima cercetare unde talentul isi da mina cu inventivitatea critica iar istoria literara solida se imbina armonios cu eseul dezinvolt si briliant. Numele autoarei, Izabella Krizsanovski, imi era - imi este - complet necunoscut. Titlul cartii, in schimb, mi-a stirnit curiozitatea si, ca sa fiu in nota, mi-a deschis apetitul: Fascinatia enogastronomica in literatura romana (Tipo Moldova 2000). Sa vedem ce intelege autoarea prin enogastronomie. Neutilizate in limba romana, enogastronomie si enogastronomic vin din spatiul cultural mediteranean. Pentru autoare, enogastronomie poate insemna doua lucruri: "1) arta prepararii mincarurilor alese si a imbinarii lor cu vinurile (prin extensie, cu bauturile) adecvate; 2) productia gastronomica si vinicola (prin extensie, alcoolica) a unui tinut". Este evident ca autoarea retine primul sens si, mai mult, incearca sa vada cum apare aceasta arta a lui bien vivrein literatura. Ideea, sint totusi obligat sa precizez, nu este noua. E o tema critica deja abordata, si imi face placere sa ma numar printre "pionieri", printre aceia care au incercat sa o exploateze (in legatura cu Caragiale mai ales). Dar cartea dnei Krizsanovski este prima cercetare unde talentul isi da mina cu inventivitatea critica iar istoria literara solida se imbina armonios cu eseul dezinvolt si briliant. Ca Izabella Krizsanovski isi domina suveran obiectul de studiu se vede din capul locului, chiar din "introducere". Fara sa faca parada de eruditie, izbutind sa ramina naturala si sa dea impresia spontaneitatii, autoarea face un spectaculos (dar deloc gratuit) zigzag printre nume ca Levi-Strauss, Barthes, Calvino, Kierkegaard, Voltaire, Rousseau, Kant (autor - stiati? eu nu - al unei teorii a betiei), Hegel, Cioran, pina la intens mediatizatul astazi Michel Onfray. Nu putea lipsi Brillat