"Lumea are nevoie de o Noua Ordine Mondiala si va avertizez ca urmeaza o perioada de puternica dezordine in intreaga lume". (George Soros) Pretutindeni, economistii sint in criza. O criza de idei; nu mai stiu ce trebuie facut. Cum arata Moises Naim, in Foreign Policy, ianuarie-februarie (2009), "Criza financiara a contrazis afirmatia ca economia merita tratata drept stiinta. O stiinta se masoara prin capacitatea sa de a explica, prezice si prescrie". In context, guvernul Romaniei se remarca, o data in plus, prin faptul ca nu are nici un economist, toate ministerele economice fiind conduse de ingineri. De aici, o adevarata "inginerie economica", cu obiective neclare, cu instrumente care se bat cap in cap, incercind sa ajute si capra, si varza, si lupul. Ei bine, nu merge. Capra o sa maninge varza, lupul o sa manince capra, iar acesta va fi impuscat de vinator, daca nu va cistiga alegerile din toamna. Sa ma explic: peste tot se invoca retetarul keynesian de iesire din criza, care a fost folosit cu succes dupa depresiunea din 1929-1933 si mai cu seama dupa al doilea razboi mondial, pina prin anii '80. Acesta se bazeaza, in esenta, pe interventia statului in economie pentru stimularea cererii efective, care sa incite productia, iar aceasta, crescind, va crea locuri de munca, principala problema in vreme de criza fiind somajul. Cererea efectiva se recomanda a fi stimulata prin incurajarea consumului si a investitiilor (publice si private), incurajarea consumului urmind a se face prin cresterea veniturilor si a inclinatiei medii spre consum, iar cea a investitiilor prin cresterea ofertei de moneda si reducerea ratelor dobinzilor. Ei bine, daca acest scenariu a avut succes si alte tari il aplica si acum pentru iesirea din criza, noi ce facem ? Descurajam consumul, amputind veniturile si marim dobinzile, amputind creditele, deci investitiile. Este adevarat ca s-a prevazut 20