- D upă cum au arătat cercetătorii americani... Pe colegul meu de comisie, care şi-a făcut studiile prin anii '50, cînd trebuia să înceapă prin "după cum au arătat savanţii sovietici", îl trec sudorile. - Ce vreţi să spuneţi? - se interesează el, prudent. - !?... Candidatul (la doctorat) se blochează: chiar nu înţelege ce se doreşte de la el. Alt coleg de comisie zîmbeşte. În pauză îmi mărturiseşte că este deja obişnuit cu această frază, repetată cu emfază şi/sau sinceritate ca o dovadă ultimă - şi de ultimă oră - a celor afirmate. În altă zi mă aflu într-o comisie de admitere la un master de ştiinţe sociale: - Este bine cunoscut faptul că... - Eu nu-l cunosc - intervine preşedintele comisiei. Pe ce vă bazaţi cînd faceţi această afirmaţie? - !? Următorul candidat: - Este evident că regimul comunist a anihilat personalitatea umană... - Nimic nu este pur şi simplu "evident" în ştiinţă - intervine acelaşi preşedinte de comisie. S-ar putea să aveţi dreptate, dar v-am ruga să ne spuneţi ce aveţi în vedere cînd faceţi această afirmaţie? - !? În ritmul ăsta ne pierdem toţi muşteriii şi riscăm să nu acoperim nici măcar locurile existente, deşi concurenţa este destul de mare. Ne hotărîm să punem întrebări cît mai simple şi prietenoase. Zis şi făcut: - Lucrarea dumneavoastră se intitulează "x". Spuneţi-ne, vă rog, ce aţi vrut să ne transmiteţi prin acest titlu? - Păi, am considerat că această temă este extrem de

actuală... - încearcă să se justifice candidatul, vizibil iritat. - De acord, dar Dumneavoastră ce aveţi de spus despre această temă? - !? Ne hotărîm să-i lăsăm pur şi simplu să vorbească. După cîţiva candidaţi, începem să punem pariuri între noi: ăsta-i de la ştiinţe politice, ăsta de la sociologie, ăsta-i cu istorie recentă. Nu ne-am înşelat niciodată! Sînt printre cei mai buni şi ca atare poartă cu mai mare claritate şi vehemenţă "marca fabricii". Ţi-o