Intre cele doua tari nu a fost niciodata razboi. Mai mult decit atit, minoritatea sirba din Romania are toate drepturile prevazute in conventiile europene si, mai larg, internationale, inclusiv un reprezentant in Parlamentul de la Bucuresti. In aceste conditii, este legitim ca Romania sa ceara Serbiei respectarea drepturilor legale ale minoritatii romane, in speta vlahe. Cu Serbia sintem vecini doar de citiva ani; din 1918, cind s-a nascut Romania Mare, si pina in 2006 am fost vecini, succesiv, cu Regatul sirbilor,croatilor si slovenilor, cu Regatul Iugoslaviei (1929), iar dupa al Doilea Mare Razboi, cu RSF Iugoslavia. Toate Iugoslaviile au fost opera sirbilor, cel mai activ si mai expansionist dintre toate popoarele sud-slave. De altfel, sirbii au reusit sa formeze, inca in Evul Mediu, unul dintre cele mai puternice regate balcanice - unii dintre regii lor visind chiar la coroana imperiala. Si nu era exclus s-o obtina daca nu ar fi aparut turcii lui Baiazid, care i-au zdrobit pe sirbi in cea mai tragica batalie din istoria lor, la Kosovopolie, in 1389. Timp de cinci secole - cit au stat sub turci - sirbii si-au pastrat cu indaratnicie limba, credinta si cultura, iar cind s-au eliberat au incercat, la rindul lor, sa-i domine pe altii. Acesti „altii", desi rude apropiate cu sirbii, facind parte impreuna din marea familie a slavilor sudici (iugo-slavi) n-au agreat niciodata includerea lor cu forta in Iugoslavia dominata de sirbi. Si, totusi, sirbii au reusit sa-i tina laolalta, din 1918 pina in primul deceniu al sec. 21. Dar reusita lor a fost si cauza tragediei lor. Razboaiele interetnice din Croatia, Bosnia, Hertegovina, conflictul singeros cu albanezii din Kosovo, masacrarea de ambele parti a mii de civili etc., toate au reamintit oamenilor ca Balcanii sint butoiul cu pulbere al Europei. Cel mai mult au pierdut sirbii; au pierdut si politic, si economic, si ca imagi