Rar mi s-a întîmplat să mă recunosc atît de tare într-o carte. Alice, personajul lui Alain de Botton din romanul său Sex, shopping şi un roman (Humanitas, 2005, traducere de Oana Cristescu) îmi împărtăşeşte felul de gîndire. Sau, mai bine-zis, eu îl împărtăşesc pe al ei. Ori, de fapt, Allain de Botton înţelege modul de gîndire tipic feminin şi îl explică în termenii cei mai apropiaţi unui cititor sensibil, dar fără a înceta să fie (sau măcar să aspire să fie), intelectual. Spre deosebire de Helen Fielding, a cărei Bridget Jones e fermecătoare şi intelectuală, dar rămîne personaj, Alice a lui de Botton este un prototip al femeii îndrăgostite; care, pe lîngă eroină, devine şi o mostră a diverselor teorii psihologice, sociologice şi filozofice în domeniu. Absolvent de istorie şi filozofie la Cambridge, Alain de Botton reuşeşte să îmbine cu succes structura narativă propriu-zisă a romanului de dragoste cu cea teoretică a metaromanului adiacent, care comentează şi motivează gesturile eroinei. Scriitorul evită, astfel, şabloanele ambelor tipuri de discurs: atît pe cele ale discursului epic, care nu devine siropos, în ciuda fragilităţii emoţionale a personajului (definită chiar de scriitor ca o doamnă Bovary a zilelor noastre), şi nici banal, în pofida lipsei de senzaţional; cît şi pe cele ale discursului teoretic, care, datorită modului ironic de prezentare, dar şi a prezenţei mai multor variante (un soi de multiple choice) în fiecare caz, nu cade în locurile comune ale revistelor pentru femei ce tratează subiecte asemănătoare. De Botton reuşeşte să îmbine firesc, fără preţiozitate, teorii filozofice şi literare în firul aparent simplu al acţiunii: pînă la a o asemăna pe Alice cu doamna Bovary, a cărei filozofie duală de viaţă eroina o împărtăşeşte, scriitorul trece în revistă încercările altor filozofi - epocile nu contează - de a găsi substanţa realităţii: "Pentru Thales