Ati fi putut ramine acasa, sa va uitati la stirile de la ora cinci, stirile insingerate si violente, care prolifereaza pe toate televiziunile. Ati fi putut sa nu veniti: si totusi poate v-ati saturat de personajele care platesc si intra in jurnalele televizate de stiri de patru-cinci ori intr-o singura seara. Noi nu v-am platit sa veniti aici. Nu v-am chemat sa ne laudati, gindindu-va ca va veni un alt moment cind sa va laudam si noi, intr-un soi de reciprocitate paguboasa. Pentru noi literatura romana exista si ea trebuie cunoscuta si promovata, in primul rind acasa. Pentru noi, spatiul cultural e o zona deschisa si permisiva, nu una cu tifne si idoli de carton. Pentru noi, chiar si atunci cind avem opinii diferite, Liiceanu e Gabriel Liiceanu si nu Liicheanu.
Pentru noi, nimeni nu e boier, ci palmas. Muncim cu palmele si cu mintea, deopotriva, cu palmele mintii. Ati venit sa vedeti o echipa. Se spune prin tirg ca unii dintre cei care se ocupa de revistele culturale sint sinucigasi, idealisti si narozi. Se mai spune ca daca te ocupi de cultura ai sa mori de foame. Se crede ca intre revistele culturale sint multe ambitii, multe rivalitati, multe frustrari. Si multi nervi. Ce-ar fi daca in aceasta seara am lasa deoparte toate incrincenarile noastre de doi bani si am aplauda, ne-am bucura pentru nominalizati si premianti? Ar fi prea mult? Va invitam sa ramineti la spectacol. Sint Premiile revistei Observator cultural pentru literatura.
Rinduri citite pe scena Teatrului Odeon, luni, 5 martie 2007, in deschiderea ceremoniei de acordare a Premiilor revistei Observator cultural pentru literatura
Ati fi putut ramine acasa, sa va uitati la stirile de la ora cinci, stirile insingerate si violente, care prolifereaza pe toate televiziunile. Ati fi putut sa nu veniti: si totusi poate v-ati saturat de personajele care platesc si intra in j
