După două luni de bătălie politică oarbă, premierul şi ministrul de Externe s-au declarat de acord ca preşedintele să participe la Consiliul European. Dar ce se întâmplă dacă Guvernul va refuza să pună în practică măsurile asumate de România la reuniunile UE la vârf?
Decizia Curţii Cons-tituţionale de pe 27 iunie privind reprezentarea României la Consiliul European de vară din 28-29 iunie ar fi trebuit, în principiu, să clarifice câteva dintre zonele de penumbră constitu-ţională în care se situau raporturile dintre preşedinte şi Guvern în privinţa reprezentării externe şi a responsabilităţilor ce revin fiecărei instituţii. Marţi seară, ministrul de Externe, Titus Corlăţean, a declarat că „preşedintele Traian Băsescu va reprezenta România la Consiliul European programat pentru sfârşitul lunii noiembrie, potrivit deciziei Curţii Constituţionale", dar a ţinut să adauge că „agenda viitorului Consiliu European e una preponderent economică, ceea ce presupune prerogativele Guvernului. La noi, CCR a decis că preşedintele este singurul mandatat să reprezinte România". Corlăţean a mai precizat în acest sens că este nevoie de o clarificare a competenţelor între preşedinte, Executiv şi Parlament pentru că „această ambi-valenţă oferă posibilitatea unor abuzuri". În realitate oferă posibilitatea unor lucruri mult mai rele.
Preşedintele reprezintă. Ce face premierul?
Summitul din noiembrie la care s-a referit Corlăţean (22-23 noiembrie) este un summit extraordinar strecurat, la cererea preşedinţiei cipriote, între celelalte două summituri „ordinare" (18-19 octombrie şi 13-14 decembrie), cu un singur punct pe agendă şi cu un singur scop: cadrul financiar multianual (MFF - bugetul european pentru perioada 2014-2020) şi deblocarea negocierilor între ţările contributoare net (Germania, Marea Britanie, Franţa, Olanda) care vor menţinerea acestuia în jurul a 1
