Foto: Reuters La noi, la români, obiceiuri sunt multe în noaptea asta dintre ani. Şi nu doar cele pe care ni le amintim cu toţii din iernile îmbelşugate în zăpezi ale copilăriei, când nu mai pridideam, cu săptămâni înainte, să ne pregătim, învăţând pluguşoarele, sorcovele şi cântările specifice altor obiceiuri, precum Capra, Ursul, Mascaţii şi altele asemenea lor. Dar poate îşi mai aminteşte cineva cum „făceam de ursit” ba cu fir de busuioc, ba cu apă neîncepută, ba cu năframa aşternută peste oglindă, pe care-o ridicam fix în miez de noapte, cu inima strânsă: îl vom zări ori nu pe Zburător? Cine mai pune astăzi paie sub faţa de masă, grâu sub covor, crengi de măr înflorite-n fereastră? Cine mai caută să afle cum vor fi cele 12 luni ale anului după câtă apă lasă cojile de ceapă în care am presărat sare?

Superstiţiile şi credinţele din bătrâni pentru noaptea dintre ani le-am cam uitat. Dar oare cum stau lucrurile prin alte ţări ale Europei şi-ale lumii? Să fie ei mai păstrători decât noi?

Fix la miezul nopţii, spaniolii pot primi „în dar” cel puţin o… lună norocoasă. 30 de zile de noroc! Ori chiar de 12 ori pe-atâta… Cine nu şi-ar dori asta? Laşi deoparte orice alt cadou, numai să ştii că n-o să te ocolească norocul în toate zilele anului ce va urma. Şi când te gândeşti că tot ce ai de făcut e ca exact în ultimele secunde ale anului să-nghiţi cât de repede poţi 12 boabe de strugure. Câte una pentru fiecare bătaie de gong care anunţă miezul nopţii. Dacă ai reuşit să le înghiţi pe toate, ai alungat ghinionul din casă tot anul ce vine. Dacă nu, socoteşte şi tu timpul de noroc, câte o lună pentru fiecare boabă de strugure… Ei, şi dacă ai ajuns la miezul nopţii, atunci e cazul să închini şi un pahar. De Cava. Vinul spumant şi aromat al spaniolilor este în noaptea de Revelion – la Valencia, de exemplu – preferat şampaniei franţuzeşti. Şampanie care-şi găseşte