O controversa in Justitie: in ce conditii trebuie aprobate interceptarile? In fiecare an, magistratii de la Judecatorie, Tribunal si Curtea de Apel primesc din partea procurorilor sute de cereri pentru interceptarea convorbirilor telefonice si autorizarea perchezitiilor. Majoritatea cererilor sint aprobate de judecatori. Astfel, Tribunalul Iasi emite sute de autorizatii anual, dar cererile de la Curtea de Apel pot fi numarate pe degete. La mijloc se afla Judecatoria, care emite zeci de autorizatii pentru interceptari ale convorbirilor telefonice sau de perchezitie. Acestea sint necesare procurorilor in dosarele penale pe care le instrumenteaza. Incep urmarirea penala, "asculta“ telefoanele suspectilor, apoi, de regula, ii trimit in judecata. In multe cazuri s-a vazut ca transcrierile convorbirilor telefonice sint principalele probe in dosar, alaturi de unele declaratii de martori. Este normal ca un dosar penal trimis spre judecare sa se bazeze in primul rind pe aceste interceptari? Nu ar trebui ca ascultarea telefoanelor sa se faca pentru a completa materialul probator? Instantele iesene emit sute de autorizatii de interceptari ale convorbirilor telefonice sau pentru perchezitii, la cererea procurorilor. Judecatorii precizeaza ca fac acest lucru in baza unor probe prezentate de anchetatori. Pe de alta parte, avocatii sustin ca, in unele dosare, "ascultarea telefonului" reprezinta unica proba a procurorilor. Mai mult, aparatorii afirma ca, astfel, sute de ieseni ar putea ajunge in spatele gratiilor, unii chiar fara a avea alta vina decit cea de a spune unele lucruri la telefon. "S-a ajuns la nenorocirea sistemului juridic, cind devine o practica sa se intocmeasca un rechizitoriu exclusiv pe transcrierea unor interceptari telefonice. La Iasi am observat ca e o practica. Procurorul se transforma intr-un functionar public, care transporta niste cereri intre instanta si S