Cea de-a doua întâlnire a membrilor Euro-Tocques (Asociaţia Europeană a Bucătarilor), care a avut loc la Sofia (şi unde chefii români s-au întrecut cu colegii lor din alte ţări ale continentului), ne-a dat prilejul de a rememora o călătorie făcută în Bulgaria, nu cu multă vreme în urmă.
Cea de-a doua întâlnire a membrilor Euro-Tocques (Asociaţia Europeană a Bucătarilor), care a avut loc la Sofia (şi unde chefii români s-au întrecut cu colegii lor din alte ţări ale continentului), ne-a dat prilejul de a rememora o călătorie făcută în Bulgaria, nu cu multă vreme în urmă. Am adunat atunci, din vechea cetate medievală a Nessebarului, gusturile şi reţetele unui spaţiu special, caracterizat o dată prin succesiunea în timp a civilizaţiilor şi a doua oară prin faptul că s-a aflat la intersecţia unor lumi religioase, etnice, lingvistice – dar şi gastronomice – care s-au condiţionat una pe cealaltă. Bulgaria este, de altfel, chintesenţa spiritului balcanic, în toate domeniile vieţii. Inclusiv în ceea ce priveşte bucătăria.
Reţeta de sufletDupă ce au avut o sărbătoare "numai a lor", la 7 ianuarie, de Sfântul Ioan Botezătorul, bărbaţii din Bulgaria trebuie să se retragă, pentru o zi, din mijlocul familiei, lăsând locul femeilor să se veselească. Asta se întâmplă la 21 ianuarie, când, prin tradiţie, se celebrează "Ziua Moaşelor". "Babinden" – este denumirea locală a sărbătorii, iar numele său vine de la "babi", în trecut o femeie în vârstă, care ajuta la venirea pe lume a unui copil. Sau… "moaşă", cum se spune pe la noi. După tradiţie, moaşa trece prin toate casele în care ajuta la naşterea unui bebeluş şi aduce cu sine un vas cu miere, o baniţă cu mei şi un fir de lână roşie. Moaşa ajută apoi la îmbăierea micuţului, după care îi face un "benghi" cu miere pe frunte şi-i leagă firul de aţă la încheietura mâinii drepte, menindu-i să fie sănătos