Profesorul ieşean Alexandru Că­li­nes­cu făcea parte din "Grupul de la Iaşi", grup vânat de securişti pentru ati­tudinea de frondă a membrilor săi faţă de regimul comunist, începând cu "fitilele" lor editoriale strecurate la cunoscuta revistă Dialog, unul dintre stindardele unei elegante şi voalate lupte anti-comuniste, şi până la pu­blicarea unor texte interzise, scrisori sau interviuri acordate unor jurnalişti occidentali, care cu greu, şicanaţi, reuşeau să-i întâlnească în 1989.

Personalităţile culturale ieşene cuprinse în acest grup, în special Liviu Cangeopol, Dan Petrescu şi Alexandru Călinescu, aveau deseori, în special în ultimul an al dictaturii comuniste, legături cu cadrele didactice, dar mai ales cu jurnalişti străini, în special fran­cezi, Călinescu activând pe atunci la catedra de limbi străine de la Universitatea "Al. I. Cuza". În primăvara şi vara lui 1989, interviurile lor cu jurnaliştii străinii erau amintite de Eu­ropa Liberă. Călinescu îşi aminteşte de un episod petrecut în vara anului 1989, când un francez important a fost bruscat, chiar agresat de agenţii Securităţii, pentru a nu se putea în­tâlni cu el, profesorul urmând să-i acorde un interviu. Francezul a reuşit totuşi în cele din urmă să îi ia un interviu lui Dan Petrescu, iar vorbele acestuia au stârnit, de asemenea, ecouri în media internaţională.

Omul din umbră

Referindu-se la grupul intelectualilor ieşeni, Petrescu spune: "El a fost motorul, unul dintre oamenii de bază ai grupului. Alexandru Călinescu era omul din umbră, cel care ne asigura comunicarea", povesteşte Dan Petrescu. Prin lectorii străini, Călinescu se străduia să trimită la Europa Liberă texte interzise în ţară ale unor scriitori şi luări de poziţie faţă de tarele re­gimului comunist. Un episod foarte important în ce priveşte atitudinea profesorului faţă de regim este cel din 1988, când A