E in logica stilului de viata politica de la noi, in care nici dupa doua decenii de libertate nu s-a depasit faza opozitiei de dragul opozitiei. Este ceea ce au facut acum si liberalii (adica tocmai cei care vorbeau ca au schimbat din temelii lucrurile, desi nu se vede nimic), cu motiunea intitulata "Agricultura si dezvoltarea rurala spre dezastru". Intr-o calatorie Iasi-Onesti, a patra zi dupa Paste, am vazut un batalion de cai arind pamintul; apoi cu siguranta oamenii au semanat porumb. Putinatatea zapezii din iarna si lipsa ploilor din primavara asta vor compromite in buna parte boabele insamintate. Munca taranului roman e la "voia Domnului", adica la cheremul intimplarii, ca si acum trei sute de ani, sa zicem: daca ploua, "se face" mincare, daca nu - nu. Eu m-am obisnuit cu resemnarea rudelor mele, care muncesc ca robii tot anul, si de multe ori toamna nu culeg mai nimic. Am mai vazut spre Onesti, as spune ca pentru prima oara, hectare intregi de cimp de pe care tulpinile de porumb de anul trecut nu fusesera nici taiate, nici arse. Pareau cimpurile nimanui. Poate chiar si erau, cum sint destule si in satul meu, din care tinerii s-au calatorit in alte tari, batrinii s-au mutat in majoritate sub pamint, iar cei care au mai ramas si mai pot fac agricultura mai rau decit inainte de razboi: zgirie pamintul cu unghiile, cu un colt de sapa sau cu un plug ruginit la care inhama vaca (ori masina!), fiindca boii si caii sint... cu ciubote rosii. Sa mai vorbim de unelte agricole moderne? De metode moderne de irigare? Ei, dar unde ne credem? Intr-o tara cu administratori seriosi? Cu conducatori care cauta zi si noapte solutii pentru o viata normala? Te apuca jalea cind vezi cum un pamint atit de manos e atit de putin si de rau exploatat. Te apuca groaza cind vezi ca pietele noastre, in loc sa geama de produse autohtone, prospete si sanatoase, sint pline de legume si verdetur