Acuzind fraudele din privatizare, PDSR gaseste o scuza pentru propriile inertii PDSR si-a dres vocea si a gasit tema de succes in campania electorala: stoparea procesului de privatizare. Pentru a-si sustine pozitia, pregateste un proiect de lege care sa impiedice FPS sa mai faca privatizari, initiaza o motiune de cenzura impotriva Guvernului si ameninta, printr-un veritabil santaj nedemocratic, cu proteste de strada daca Parlamentul, Guvernul si FPS nu ii vor face pe plac. Partidul lui Ion Iliescu se precipita pentru ca FPS pregateste privatizarea industriei siderurgice (cu marea miza sociala care este Sidex Galati) si a altor obiective economice de importanta. Neindoios, din punct de vedere electoral, PDSR face bine ca insista pe tema privatizarii. Privatizarea va stirni tot timpul suspiciuni pentru ca are loc in urma unor negocieri prea putin transparente - in spatele carora poti banui comisioane, retele de influenta, obtuzitate birocratica si pentru ca provoaca deseori efecte sociale grave si beneficii economice minime. Intr-o tara in care musteste nationalismul, este suficient pentru PDSR sa vorbeasca de "avutia nationala care incape pe mina strainilor" , de "lichidarea industriei nationale pusa la cale de actuala putere", pentru a-si atrage simpatia oamenilor. Luind pozitie paternala, partidul lui Ion Iliescu stie sa exploateze efectele privatizarii care inseamna disponibilizari si eficientizare. Cruciada anti-privatizare a PDSR extrapoleaza cazuri particulare de privatizari frauduloase la intregul proces si sugereaza ca "hotia" este urmare a unui plan generalizat, bine pus la punct, al actualei puteri. Dar nu mijloacele discursive ale PDSR ne intereseaza aici. Interesant este de ce PDSR a facut din condamnarea privatizarii centrul de greutate al campaniei electorale. Intr-o prima instanta, am putea constata ca atacurile de pe terenul privatizarii fac parte din