Accent circumflex Pentru cei care considera drept o tragedie fotbalistica nationala faptul ca echipele bucurestene se indeparteaza de titlu, ca formatia CFR Cluj a luat-o razna in fruntea clasamentului, pentru toti cei ce se ingrozesc de faptul ca o echipa departe de meridianul Dimbovita ar putea ajunge direct in grupele Ligii Campionilor, vom spune o poveste veche de aproape trei decenii. In vara anului 1969, cum se facu, cum se drese, UTA a ajuns sa devina campioana Romaniei, desi in afara de Domide, Petescu, portarul Gornea si (poate) Loli Lereter, numele "textilistilor" lui Coco Dumitrescu erau cvasi-anonime. A venit toamna cea bogata si UTA a cazut in primul tur al Cupei Campionilor Europeni cu Legia Varsovia, campioana Poloniei. Adversar accesibil, am zice noi astazi. La Arad a mai mers cum a mai mers, 2-1 pentru polonezi, la Varsovia, in min. 70 era 1-0 pentru gazde, dar in ultima parte a meciului, campionii Romaniei au primit sapte goluri unul dupa altul! Dezastrul era dovedit si de evolutiile din turul campionatului, "Batrina Doamna" redevenind echipa de pluton de alta data. In acelasi sezon (1969-1970), echipa nationala reusea o performanta asteptata vreme de 31 de ani: calificarea la turneul final al Cupei Mondiale, Mexic 1970. Osatura nationalei lui Angelo Niculescu era dinamovista: Dinu, Coco Deleanu, Nunweiller, Dumitrache, Lucescu. Implanturile veneau dinspre Giulesti: Rica Raducanu, Culai Lupescu, Lita Dumitru, Sandu Neagu. Plus Dembrovszki de la Bacau, Dobrin de la Pitesti, Mocanu de la Ploiesti. Steaua il avea doar pe Lajos Satmareanu, dar reprezenta viitorul, cu Gigi Tataru, Stefanescu, Puiu Iordanescu. In vara anului 1970, campionatul s-a intrerupt dupa sapte etape din retur, pentru ca nationala sa pregateasca cum se cuvine turneul final. La intrerupere, batalia pentru titlu parea a se da intre Rapid, Dinamo si Steaua, in ordinea sanselor. Dupa av