(membru FSN, PD, PRM, PSD, PUNR, Bucureşti) Ţara Aşa este ca mine, ea a umblat să găsească politicianul ideal, omul ideal pe care să-l voteze şi ce a găsit? Nimic, ca mine. Am umblat după toate modele posibile. Nu m-am ales cu nimic, fiindcă fiecare a ţinut un discurs şi eu l-am auzit şi eu l-am îndrăgit şi am crezut că aşa stau lucrurile, dar nu stăteau aşa, fiindcă cum ajungeau la zarea de putere, cum nu făceau nimic.

Politica E un abur, o beţie, o crimă. Noi ne omorîm pe noi ca să trăim pentru ţeava de la BMW a politicienilor. Nu se mai poate. Eu m-am hotărît să nu mai fac politică. Mi se pare o prostie. O cretinătate. Se spune că să te implici. Nu se poate implica nimeni în nimic. O hoardă de bastarzi se pun în frunte şi nu mai vezi nimic din pricina lor. Nu mai ai cum să te vezi ca personalitate, ca om. Am fost la PSD, am vrut să ajut la ceva. Nu, că nu. Şi cine se băga? Ăla cu bani, ăla care o avea pe mă-sa la partid în poziţie mai mare. M-am dus la PD. Era seara şi m-am înscris. Da, e bine, vă anunţăm noi cînd este nevoie... la şedinţe. Dar cînd să mă sune la şedinţe? Nu, că dumneavoastră de ce nu vă interesaţi de şedinţe? Păi, eu aşteptam. Dar ce sînteţi cucoană,

sînteţi Berceanu? Nu sînt, zic. Mă duc la PUNR. Acolo nu avea cine să mă înscrie. De ce vreţi să vă înscrieţi? Ce ştiţi despre partidul nostru? Şi uite aşa, din partid în partid, de nu ştiam ce să fac cu energia mea. Eu cred că energia trebuie folosită, dar şi pentru naivitatea mea trebuie să plătesc.

Personalitatea politică Eu ştiu: istorie, cunoştinţe pînă la nivel de Tratatul lui Daicoviciu, geografie, după Leahu, întrebări şi răspunsuri, matematică pînă la nivel de culegere Olivotto şi pot şi Gheba, dar e ceva mai dificil. Doctrine de politică, după Dicţionarul de politică scos în '84, '85. Imagine şi PR ce citesc prin presă, tai din ziare diverse campanii şi urmăresc campa