Surpriza descoperirii lui Emil Ivănescu, prin volumul Artistul şi moartea (Institutul Cultural Român, 2006, ediţie datorată Ralucăi Dună), nu şi-a consumat reverberaţia. Cunoscut pînă de curînd doar unui cerc infim de iniţiaţi (prieteni supravieţuitori, ca Al. Vona, ori prieteni ai prietenilor, precum Al. George şi Matei Călinescu), numele ciudatului scriitor, promisiune retezată la numai 21 de ani, are toate şansele de a deveni referinţă curentă. Putem vorbi acum în cunoştinţă de cauză despre fratele lui Mircea Ivănescu, un tînăr marcat de precocitate genială şi dispărut prin sinucidere în vara lui 1943. Urme lăsate de Emil Ivănescu? Puţine. Al. George a avut îndrăzneala de a-l include într-o excepţională antologie de proză din 1985, Masca; evanescentă rămîne şi urma lăsată în poezia fratelui său mai mic, Mircea Ivănescu:

acum, după aproape o viaţă, sunt iar în oraşul acesta/ stau în restaurantul de jos - unde atunci n-am intrat -/ şi beau alcool tare. A trecut într-adevăr o viaţă./ Mama se bucurase mult de ocazia aceea să meargă la mare,/ fusese cu ani înainte, cînd fratele meu şi sora care a murit/ înainte de naşterea mea erau mici./ Mama a mai fost după aceea la mare o dată -/ după ce s-a sinucis fratele meu - cam la cinci ani după ce eu/ i-am risipit acea bucurie cu boala mea bruscă.

Şi cam atît! Surpriza descoperirii lui Emil Ivănescu, prin volumul Artistul şi moartea (Institutul Cultural Român, 2006, ediţie datorată Ralucăi Dună), nu şi-a consumat reverberaţia. Cunoscut pînă de curînd doar unui cerc infim de iniţiaţi (prieteni supravieţuitori, ca Al. Vona, ori prieteni ai prietenilor, precum Al. George şi Matei Călinescu), numele ciudatului scriitor, promisiune retezată la numai 21 de ani, are toate şansele de a deveni referinţă curentă. Putem vorbi acum în cunoştinţă de cauză despre fratele lui Mircea Ivănescu, un tînăr marcat de precocit