Am ajuns la Biserica Icoanei la scurt timp după ce fusese adus corpul domnului Gheorghe Dinică. Mi-am adus aminte că, din păcate, acum scurt timp a fost acolo, în aceeaşi ipostază, şi actorul Nicu Constantin. Curtea era plină cu echipe ale tuturor televiziunilor posibile şi imposibile, care stăteau la pândă.
În interior, lângă sicriu, o domnişoară bronzată la lampă tocmai făcea un "live" şi spunea "aşteptăm aici mari titani ai teatrului românesc", de parcă ar exista şi titani pitici. Alţi teleaşti comiteau fraze sforăitoare, desprinse parcă din comediile în care a jucat domnul Dinică. După ceva timp, au început să vină diverse personaje publice, imediat asaltate de reporteri. Auzeam de la colegi: "Hai, domnu', o amintire cu maestrul, ce vă vine acu'!". Ilie Şerbănescu, Horia Moculescu, Manuela Hărăbor sau Radu Beligan au fost supuşi presiunii media.
Venerabilul Radu Beligan s-a împiedicat uşor de o treaptă, lucru taxat drept "subiect de presă" şi filmat. Era impresionant însă să vezi că veneau cu flori şi gospodine sau oameni modeşti care probabil că nu îl cunoscuseră direct pe defunct. Sătul de buluceala din jurul personajelor publice, m-am retras spre ieşire. Un puradel cu fes tocmai îl întreba pe poliţistul postat la poartă cine e în biserică. După ce a aflat, a zis: "A, e ăla de a jucat în Regina şi cânta!".
M-am lămurit între timp că "Regina" e o telenovelă şi mi-am adus aminte că Gheorghe Dinică putea să joace aproape orice personaj, de la cele din "De ce trag clopotele, Mitică?" sau "Filantropica" până la cel al lui Mihai Antonescu din "Oglinda". Înainte să plec, au trecut pe lângă mine două doamne la vreo 60 de ani, probabil din vecinătate, care ieşiseră din biserică. Ele spuneau ceva clasic: "Sărăcuţul, ce frumos e! Parcă e viu şi doarme!". Am gândit că domnul Dinică joacă în continuare, foarte bine, un rol.
Am a
