Dunca nu mai vrea sa auda in viata lui de aventura numita Paris-Dakar: ?Modul meu de gindire nu se potriveste cu cel al campionilor. Nu voi mai participa vreodata la aceasta competitie! Ma bucur foarte mult ca am ajuns teafar acasa si ca mi-am revazut familia?. Milionar in dolari, Romeo a ajuns la concluzia ca banii pe care i-a cheltuit pentru intrecere, aproximativ 50.000 de euro, puteau fi folositi in alte scopuri. ?In Mauritania n-am vazut soarele timp de sase zile. Totul a fost invaluit intr-o ceata permanenta, solul era cenusiu si negru, cu piatra si nisip. A fost de-a dreptul sinistru?, povesteste, aproape socat, timisoreanul.
De-a lungul cursei, Dunca si-a montat pe casca o camera de luat vederi, pentru a realiza un reportaj: ?Vreau sa arat viata rudimentara a oamenilor din acele locuri. Este incredibil cum traiesc locuitorii din Africa. Stau cite sapte-opt persoane in niste bordeie de patru metri patrati. Isi fac nevoile in fata usii. Nu exista nimic verde. Nu vezi decit pietre si cite o camila care te priveste de parca ar vrea sa te intrebe: ?Ce-i cu tine, nebunule, pe aici??. Dupa ce am vazut acele locuri, mi-am dat seama ca Romania e Raiul pe pamint!?.
?Din motocicleta a ramas doar ghidonul?
Cel mai dificil segment al competitiei a fost etapa a saptea. Dunca a denumit-o ?cursa de exterminare?, fiindca in acea zona s-au produs cele mai multe abandonuri: ?La punctul de alimentare se aducea benzina cu elicopterul. In acea etapa am ajuns la sosire dupa 11 ore, pe locul 60. Atunci m-a batut gindul sa renunt. Coechipierul meu, Francois Vuillet, si-a rupt omoplatul dupa ce motocicleta a cazut peste el. Am cazut si eu de citeva ori, fara sa patesc ceva. Am avut noroc si datorita constitutiei mele mai robuste. Paris-Dakar este pentru motociclisti ceea ce reprezinta Everestul pentru alpinisti. Am incheiat cursa doar pentru ca sint fo