La Bruxelles, Ponta a fost mustrat prieteneşte de Schulz şi refuzat mitocăneşte de Daul. “Comisarii” Înaltei Porţi au găsit în România subiectul care să-i mai relaxeze de pe urma stresului creat de incapacitatea de a găsi soluţii la criză. Şi ce poate fi mai distractiv decât să dai şuturi unei ţări care nu ştie să răspundă, având pe deasupra şi ceva muşte pe căciulă. Un palid semn de obiectivitate, faţă de ecoul disproporţionat al văicărelilor Monicăi Macovei şi al gemetelor lui Vasile Blaga a venit tot de la Schulz, care a evocat, tardiv, tăcerea Consiliului când, în 2009, victima Băsescu îşi făcea de cap, profund neconstituţional, refuzând – pentru că aşa voia el – nominalizarea unui premier de la alianţa câştigătoare a alegerilor. Dar în 2009 criza abia începuse şi nimeni n-avea chef să se complice cu o Românie care şi aşa stătea în genunchi la masa Consiliului.

Bref: Ponta revine la Bucureşti cu coada între picioare şi cu angajamentul ferm de a respecta deciziile Curţii Constituţionale. Dealtfel, hotărâre identică cu cea exprimată în ţară la anunţul deciziei Curţii: o vom respecta neabătut – dar deocamdată nu e cazul. Avem o Ordonanţă de respectat, mai întâi de toate…

Evident că acest angajament va naşte complicaţii şi, deocamdată, alianţa USL dă din colţ în colţ, aşteptând desluşiri de la premier. Între timp, suspendatul preşedinte şi-a început campania. Bătrânul crocodil, afundat în mlaştina politică, doar cu ochii şi nările deasupra apei, aşteaptă cu răbdare migraţia cârlanilor peste fluviul dezbinării naţionale, de pe malul Ordonanţei pe cel al Deciziei. Campania sa se bazează pe cele mai răsuflate populisme din recuzita sa electorală: “ţigăncile împuţite” şi “păsăricile” sunt momite la sediul de campanie cu apă rece şi umbrele portocalii. Tătucul naţiunii îmbrăţişează cu sârg copiii de o vârstă prea fragedă ca să li se aplice corecţii cu dosul pa