La început de aprilie, grupul CriticAtac a organizat la Chișinău o întîlnire, găzduită de un spațiu independent, Teatru-Spălătorie și avînd drept titlu „Unde e gîndirea politică azi?“. Era în ajun de 7 aprilie, data-fetiș a revoltelor stradale de acum trei ani din capitala Republicii Moldova – cu legătură sau fără…
Unul dintre punctele de plecare pentru întîlnire era dezbaterea unor teme care marchează viața publică din Moldova, înainte, ca și după 7 aprilie 2009: naționalismul românesc și cel rusesc („luptînd“ pentru cauze antagonice, dar cu aceleași arme), discriminarea de toate felurile (al cărei moment culminant a fost atins anul trecut, cu ocazia propunerii legislative privind combaterea discriminării inclusiv pe bază de orientare sexuală, ceea ce a atras în piață un număr semnificativ de oameni îngrijorați că asta ar însemna prozelitism homosexual) și relația neclară dintre stat și Biserica Ortodoxă.
Pînă la urmă, membrilor CriticAtac (Vasile Ernu, Costi Rogozanu, Victoria Stoiciu și Ciprian Șiulea) le-au stat în față, printre alții, dramaturgul Nicoleta Esinencu, publicistul rus(ofon) Oleg Krasnov, actorul și regizorul Mihai Fusu (realizator și al unei emisiuni la Publika TV), Paula Erizanu (autoarea textului Aceasta e prima mea revoluție. Furați-mi-o și co-inițiatoare a platformei ospoon.eu), Gheorghe Erizanu (directorul Editurii Cartier), psihologul Yan Feldman…
De departe, elementul remarcabil al întîlnirii l-a reprezentat rapida alunecare a discuției dinspre gîndirea și acțiunea politică spre chestiunea limbii ca subiect politic și al politizării. Chiar și prezența cvasiexclusivă a autorilor de limbă română în cadrul Uniunii Scriitorilor din Moldova s-a dovedit a fi un factor problematic, cu atît mai mult cu cît identitatea moldovenească pare a fi un element de inconfort pentru vorbitorii de română/etnicii români.