Acum două luni şi ceva, după dubla cu Ungaria şi Olanda, spuneam cu toţii în cor că selecţionerul are obligaţia de a ne califica la baraj şi mai departe la Mondialul din Brazilia, deşi aceste impuneri nu figurează în contractul său. La 60-70 de zile distanţă, obligaţiile sale s-au modificat radical şi ele decurg acum din statutul unui condamnat cu suspendare pentru favorizarea infractorului.
Nu ştim câte ţări afiliate la FIFA au selecţionerii condamnaţi penal, fie şi cu suspendare. În lumea notorie şi civilizată nu e nimeni într-o astfel de situaţie şi, dac-o fi prin alte părţi, probabil că asta se întâmplă prin cine ştie ce ostroave caraibiene sau prin cine ştie ce recif sau atol din Pacific.
Dacă pe antrenorul Victor Piţurcă îl apără cu vehemenţă prietenul său Viorel Păunescu, în timp ce Federaţia, la aproape 48 de ore de la anunţarea sentinţei definitive îl tratează în continuare cu tăcere, iată că legile ţării nu sunt de aceeaşi părere. Statutul de condamnat cu suspendare îl obligă la anumite acţiuni, îi restrânge din drepturi şi-l transformă într-un tip cu atribuţiile de selecţioner mult îngreunate. Nu de mijlocaşii unguri, nu de atacanţii turci, ci de lege.
Un condamnat cu suspendare pierde, pe durata pedepsei, dreptul de a alege şi de a fi ales. Dacă în faţa urnei se prezintă doar vreo treime din alegători, iar celelalte două treimi care absentează nu păţesc nimic, pierderea dreptului de a fi ales se referă la orice organ electiv, fie că e vorba de Adunarea Generală a FRF, Comitet Executiv sau preşedinte al vreunei Asociaţii de locatari sau de proprietari.
Apoi, în cazul său, reabilitarea juridică durează între 3 şi 5 ani, timp în care e obligat să se prezinte periodic la Serviciul de Probaţiuni al Tribunalului de pe raza de domiciliu. Nici asta nu e un capăt de ţară, deşi e neplăcut ca ditamai selecţionerul, cunoscut de toată lu
