Angrosiştii rămân sub tutela familiilor „legendare” de florari, care dirijează orice camion venit din Olanda la descărcat cutii de orhidee şi trandafiri în dosul pieţelor. Sursa: Vlad Stănescu Pentru florarii din Piaţa George Coşbuc din Capitală, noaptea e un partener de afaceri bun. Nu-i cunoaşte nimeni când aleg pe sprânceană buchetele de trandafiri, număraţi până la ultimul în cutiile mari care coboară pe scripeţi din TIR-urile cu numere de Olanda, Italia sau Turcia. Şi nici nu-i caută mai nimeni de vreo factură sau de adaosul comercial care te lasă uimit în faţa tufelor de lalele zgribulite în ambalajele de hârtie. „Astea 15 mii, astea 12, alea mici 9”. Aşa te pun la curent cu oferta florăresele cu fuste lungi, întinse în scaune de plastic, pentru o pauză mică de la târguială.

Orice transport venit în spatele pieţei creează forfotă, îmbulzeli, ceartă. Primii serviţi la gura camionului, din care sar trepăduşi cu braţele încărcate, rămân bucureştenii, aşezaţi ca la şcoală, în rânduri. Cine pune mâna direct pe cutiile pe roţi poate spune că e norocos. Cine nu, stă la rând să treacă de Bambina şi Tanţa, florăresele-şefe din Piaţa Coşbuc, care dau directive din birourile din cortul de flori, dotate cu un calculator de socoteli şi un chitanţier. Provincia stă, undeva în spate, în maşini mici sau microbuze căptuşite de pături colorate, cu geamuri aburite şi răbdarea de o noapte întreagă, petrecută cu ochii pe poartă, la vânat camioane, dar şi controale ale legii. Nici nu îndrăznesc să intre în mânuielile celor de-ai casei dacă Bambina nu le-a dat strigarea la marfă.

„Product of Holland”

Bambina, florăreasa cu vechime a pieţei, se încălzeşte în jurul unui lighean de tablă în care ard cărbuni. Cu un ochi la foc şi unul la camion, şi cu o mână pe pix şi alta pe o foaie în care trece, dezordonat, ce şi cui împarte, are de treab