Dacă iei, din scurt, un elev tocilar (sau nu) al anilor '70-'80 şi-l pui să-ţi spună ceva – orice – despre Geo Bogza, fostul şcolar se va ridica, probabil, în picioare şi va recita liniar: “Geo Bogza a fost un scriitor de reportaje. El a scris «Cartea Oltului» şi «Privelişti şi sentimente», materie din care noi facem comentarii literare şi o avem de învăţat pentru admiterea în treapta întâi...”. Dincolo de tuşa amar-ilară a pasajului de mai sus, trebuie spus că, înainte de tot şi de toate, de orice etichetare i s-a aplicat de criticii literari ai regimurilor politice pe care le-a traversat România, Geo Bogza a fost – fie şi cronologic – poet. Un mare poet. Contestat. Condamnat (la propriu şi la figurat). Ignorat. Cenzurat. Adorat. Iubit. Redescoperit. Este ceea ce vă propunem, cu ocazia editării volumului de faţă din Colecţia Biblioteca pentru toţi. (Re)descoperirea lui Geo Bogza drept cea mai proeminentă figură a poeziei avangardiste "Eu am fost croşetat cu ochiuri mari, dezlânate, dintr-un material prea puţin rezistent, precum norii. Nu înţeleg cum atomii din mine, în vrăjmăşie unii cu alţii, au putut rămâne laolaltă atâta vreme" interbelice.
Prezentul volum reproduce integral ediţiile princeps ale volumelor de poezie publicate de Geo Bogza până în 1945, inclusiv “Jurnal de sex” (1929), “Poemul invectivă” (1933), “Ioana Maria. Şaptesprezece poeme” (1937), “Cântec de revoltă, de dragoste şi moarte” (1945).
Ca om şi ca scriitor, Geo Bogza a fost orice altceva în afară de un pion încremenit în proiecte, canoane şi fasoane. Instinctiv, dar conştient deopotrivă, a gândit şi acţionat, de timpuriu, “de teama banalităţii”. Plămădită din petrolul fierbinte din măruntaiele pământului, unde a coborât pentru a-şi scrie reportajele de tinereţe şi din pulbere rece de stele, spre care şi-a ridicat ochii la senectute, poezia lui Geo Bogza este un strigăt de revoltă