In aceasta primavara, Bucurestiul, Parisul Balcanilor, a avut un dublu privilegiu mediatic. Pe linga programul pe care i l-a consacrat TV5 Monde (care intra in casele locuitorilor a cinci continente), cele 24 de ore din care multi am aflat, in mod paradoxal, lucruri inedite despre noi insine, cinefilii care frecventeaza cu asiduitate Institutul Francez au fost martorii unei intilniri mirifice cu Frédéric Mitterrand cineastul.
Acest personaj romantic si sentimental, parca descins din propriile sale povesti pentru adultii cultivati, care stie sa faca mai bine ca nimeni altul incursiuni unice in destinele familiilor regale de pretutindeni si care s-a aplecat cu afectiune si atita eruditie si asupra celei a Romaniei, ne-a destainuit nelinistile sale, cu un firesc si o modestie de care exclusiv cei realmente nepretuiti stiu sa dea dovada.
Programul serii de Sfintul Gheorghe, cind a coborit de pe calul sau alb imaginar, acest cavaler al limbii franceze pe care o innobileaza de fiecare data, a fost unul rafinat si neasteptat. Lettres d’amour en Somalie este un veritabil poem cinematografic, o carte postala vorbita, care iti trezeste nostalgii si dor de Jean Cocteau. Mai intii te gindesti ce poate fi atit de pasionant intr-o insiruire de amintiri si scrisori de dragoste tocmai din Somalia, prin excelenta tara bancurilor crude cu subnutriti, sau in cel mai bun caz al superproductiei Elicopter la pamint, care se desfasoara tot in acest colt uitat al Africii. De altfel, amfitrionul serii, criticul de film Alex. Leo Serban, chiar l-a intrebat, ceea ce eram toti curiosi sa aflam, daca el, Frédéric Mitterrand, a vazut in aceasta recenta premiera o premonitie evenimentelor reale. Raspunsul s-a dovedit de o sinceritate dezarmanta. A fost tentat sa se duca in sala de cinema, dar si-a imaginat ca tinerii care mor in scenariu erau din generatia copiilor anului 1981,
