Poate ca reinventarea relatiei alegator - ales este, pina la urma, lucrul cel mai bun pe care il poate aduce votul uninominal. Dupa zece ani si mai bine de discutii in zadar si tentative esuate, Parlamentul Romaniei a reusit - in sfirsit - sa adopte o lege a votului uninominal. Din pacate, proiectul ca atare nu este dintre cele mai fericite. El reprezinta, din nou, in mare parte, o contributie originala la filosofia politica mondiala a clasei politice romanesti. Totusi, inceputul e bun. Circumscriptia judeteana se imparte in tot atitea colegii cite mandate de senatori si deputati detine un judet. La Iasi, vom avea 12 colegii pentru deputati si (suprapuse) inca cinci pentru senatori. Daca un ales ia din primul (si singurul) tur 50% plus 1 dintre voturi, iar partidul sau respecta prevederile legale (adica fie obtine baremul de 5%, fie trei locuri de senatori si sase de deputati, la nivel national), e simplu: va merge direct in Parlament. Dar citi deputati si senatori vor reusi o atare performanta ? Probabil, doar reprezentantii UDMR, care vor candida in colegii din Covasna si Harghita. Ceilalti, adica marea masa a potentialilor alesi, vor intra intr-un joc al sanselor bazat pe cifre si geografie. Aparitia coeficentului electoral (care da seama mai ales de numarul real de voturi pe care l-ar obtine un ales si nu de procentul ca atare), precum si posibilitatea ca intre doua colegii sa existe o diferenta de pina la 30% intre numarul de alegatori pot produce anumite efecte perverse. Teoretic, putem avea colegii fara nici un reprezentant in Parlament, dar si colegii care sa trimita doi deputati in forul legislativ (plus o jumatate de senator). Unde-i, atunci, reprezentativitatea, pe care o invocau atita unii politicieni? Insa cel mai ciudat aspect al actualului proiect poate fi urmatorul. Tinind seama de sprijinul pe care mizeaza un partid in diferite zone ale judetului (in