Jacques Attali, redutabilul analist francez al vieţii politice şi economice, face la rubrica sa din săptămânalul "L"Express" un bilanţ al activului şi pasivului anului 2009. An pe care îl numeşte "straniu". Drept pentru care detaliază şi argumentează: "A fost un an straniu acest an care se sfârşeşte. A priori, un an plin de dificultăţi şi de eşecuri: criza economică mondială s-a adâncit, atât în termenii datoriei publice, cât şi ai şomajului, chiar dacă pieţele financiare au recuperat o parte din căderea lor."
DIAGNOSTIC. Oricât ar părea de sever, diagnosticul lui Jacques Attali se susţine prin analiza lucidă a evenimentelor semnificative ale anului 2009, analiză care, în mod deliberat, lasă la o parte entuziasmul de circumstanţă: "Flamboiantele reuniuni internaţionale nu au reuşit să stabilească un minim punct de plecare pentru o guvernare mondială: două reuniuni ale (grupului) G20 pentru nimic, în afară de faptul că au anunţat nişte măsuri fără un impact real asupra crizei (paradisuri fiscale, bonusuri ), un sommet la Copenhaga cel puţin dezamăgitor".
Bilanţul acestui "an straniu" continuă şi se extinde pe cele mai diverse spaţii de referinţă. Astfel, alegerile europene "s-au ţinut, în general, în indiferenţă şi fără un proiect", în timp ce "fără ruşine" Iranul "şi-a continuat drumul către arma nucleară şi represiunile împotriva democraţiei". Totul petrecându-se, notează cu sarcasm şi pe ton acuzator Attali, "sub privirile dezolate şi neputincioase ale restului lumii".
"Mai mult decât atât, a posteriori, anul 2009 a fost un an purtător al unor numeroase ameninţări: băncile centrale, chiar şi FED, s-au aflat sub ameninţarea insolvabilităţii. Mai mult, monedele europene, însuşi euro, sunt din ce în ce mai fragile, iar fondurile suverane, până şi Abu Dhabi, se află în pericol. La rândul lor, Grecia, Spania, dar şi Marea Britanie, sunt