Creşte cai de curse, antrenează jochei de înaltă performanţă şi face parte din lotul naţional de seniori. Ionel Bucur este în şaua de competiţie de 35 de ani şi nu simte niciun pic de oboseală. Este un om blând, calm şi răbdător. Are o voinţă de fier şi o tijă de titan în picior iar munca lui este să antreneze caii de competiţii. Şi jocheii. Cât e ziua de lungă, îl găseşti lângă cai, la Baza Hipică. Le dă să mănânce, le prepară suplimentele alimentare, îi curăţă, îi îngrijeşte, le dă medicamente, îi antrenează. De mic, Ionel Bucur a crescut printre cai iar de la zece ani nu ştie să fi vrut altceva decât să lucreze cu aceste minunate creaturi. Acum, la 45 de ani, antrenează patru jochei şi încă face echitaţie de performanţă, fiind în lotul naţional de seniori. Şi asta, în ciuda unei fracturi de femur. „N-am avut niciun accident în 35 de ani iar în toamna trecută s-a întâmplat. Era un cal mai tânăr...”

A crescut printre cai

Era doar un pici când a văzut primul cal de curse. A simţit imediat că e o mare diferenţă între animalele din curte pe care tatăl său le folosea la diverse sarcini şi caii antrenaţi doar pentru sport. „Prin 1974 s-a organizat la Sibiu Balcaniada de obstacole şi toţi caii clubului CSM au fost mutaţi la Şelimbăr. I-am văzut, am urmărit şi competiţia iar a doua zi am fost la club şi m-am înscris”, povesteşte Ionel. A început cu o oră de antrenament pe săptămână şi a ajuns să vadă în faţa ochilor doar echitaţie, zi de zi, oră de oră. „Discuţii au fost acasă, pentru că mai neglijam şcoala, altfel nu reuşeşti. Prima mea competiţie a fost la 13 ani şi rezultatele au început să vină. De atunci, părinţii au fost mulţumiţi şi nu s-a mai pus problema să renunţ”, îşi aminteşte Ionel.

S-a calificat la Olimpiadă, dar n-a avut bani să meargă

În lungul drum spre performanţă, sacrificiile n-au fost deloc puţine ori mici.